Călin Hera. PA-uri şi mirări

târziu e

târziu e iubito acum când îți scriu
un vânt bate-n suflet și vântu-i pustiu
și plouă afară mărunt și banal
e frig de aseară (când a murit un cal)
căruța e moartă acum și ea
și-i ține lumânarea din când în când o stea
se scutură de gânduri un nor și cred că plouă
iar eu cântând aievea pe-o strună sau pe două
și vântul printre ramuri ce-au fost odată verzi
ca ochii tăi pe care tu poate nici nu-i vezi
străbatem cântu-acesta pe care nu-l asculți
ne sprijinim molatec și pașii mei desculți
se-adună pe cărarea acestui loc pustiu
hârtia se-nfioară și-n mine e târziu

NOTĂ. Poezie scrisă în iarna anului 1987, în Bacău (eram militar TR).

adună-ţi

adună-ţi luncă norii şi plouă-mă
şi dacă tot mai tare plouă
picături vor ieşi îmbrăca-mă
în copilărie cum lâna colorată
din care bunica mai face o dată
mănuşi cu un singur deget

adună-ţi stol cocorii priveşte-mă
şi dacă mii de puncte
se vor risipi plânge-mă
dar adună-ţi din crânguri cocorii
cu zborul lor ca misterul comorii
pe care bunica o păstra în odaia joasă

adună-ţi ziuă stele nevăzute lumina-mă
şi dacă nevăzutele se-adună
soarele nu va muri ascultă-mă
atâta timp cât acasă
mai sărută cuptorul o pâine frumoasă
pe care bunica o stinge în frunze de nuc

Pădure de mesteacăn

Semnificația unei păduri de mesteacăn
nu trebuie căutată în imaginea ei.

Toată lumea realizează că, dintr-o dată,
pământul s-a oprit din respirat și a început să zâmbească
arătându-și culoarea dinților.

Poate aici stă semnificația unei păduri de mesteacăn,
dinții sunt văzuți altfel tocmai fiindcă ei ascund
un zâmbet nicidecum pofta de a rupe
altceva decât cerul prin frunziș.

Adevărata semnificație a unei păduri de mesteacăn
trebuie căutată și mai aproape, în căpița de fân
lăsată acolo de un om,
ca un gând vechi la care ți-ai propus să revii
poate altădată, cu siguranță în haine albe
pe care cineva ți-a cusut râuri
și o pădure de mesteacăn așa cum o vezi.

NOTĂ. Poezie scrisă de mână în caietul meu din perioada 1986-1987.

NOTĂ. Poezie publicată în Amfiteatru, prin 1987, și transformată, în joacă, în PA, prin 2008.

NOTĂ. Poezie publicată prin 1987-1988. Cred că în ING. Chiar, ar trebui să vorbesc o dată despre grupul nostru de la ING.

NOTĂ. Poezie publicată în revista Amfiteatru, 1987.

Această poezie a fost publicată în perioada 1988-1989, cel mai probabil în revista studenţească ING

 
Aceste poezii au apărut într-o revistă literară (Vatra, Familia, Amfiteatru?) prin anii 1986-1988

Merg pe sârmă ca un păsăroi jumulit.
În stânga, în dreapta urlă Oraşul, mocnit.
În sus duhneşte a cancer, a drog,
în jos fierbe Globul. Ce smog!

Nişte idioţi atârnă rufe la uscat.
Umblu aşa printre: chiloţi şi tricouri. Mi s-a agăţat
piciorul de un sutien mărimea 80B,
trec mai departe, văd o droaie de babe.

Mă văd şi ele, le par că-s bizar
una mă-njura, alta n-are habar
că eu merg pe sârmă ca un păsăroi jumulit
de la mine înspre mine, la nesfârşit.