Omul cu ochelarii de cal-putere se întoarce acasă de la serviciu. Bagă viteză. „Salut vecine”, parcă aude şi mormăie ceva. Deschide uşa, bate un cui în perete, bum! Îşi bate nevasta (însă numai un pic). Apoi se culcă cu ea (după ce bea o bere şi mănâncă o porţie de cartofi foarte bine prăjiţi). Omul cu ochelarii de cal-putere doarme pe spate şi sforăie într-o parte. Cam pe când se aud tramvaiele luând curba, omul cu ochelarii de cal-putere îşi ia haina din cui şi îşi vede de drum. Bagă viteză.
21/02/2012
Cu degetele în priză
Ilarion era decis să-şi bage degetele în priză. Nu ştia cum o va face (are degete destul de groase), important era că găsise suficiente motive pentru un asemenea gest. În plus, avea amintirea uneo senzaţii care-l tenta. Era la Cercul de electronică, îşi pusese nişte căşti pe urechi, se juca de-a operatorul dintr-un turn de control. Se simţea în stare de lucruri măreţe, inclusiv să-i spună Danei c-o place. N-a apucat, fiindcă Dana, mai glumeaţă, a băgat firul de la căşti în priză, la 220 de volţi. A simţit un fulger globular spărgându-i-se între tâmple, gust de sânge în cerul gurii şi o senzaţie de lumină liniştită, alb-gălbuie. Abia spre seară, acasă, i s-a făcut, puţin, teamă. Acestă amintire tentată i-a ridicat un zâmbet, care a ţinut până la pana de curent care a afectat două cartiere şi l-a făcut să-şi reconsidere planul.
20/11/2011
Cum şi-a vândut Filimon Dacia pe-o bere
Adunase bani la CEC, se înscrisese pe listă la Reşiţa (avea o pilă), primise Dacia după un an. O maşină galbenă. A iubit-o. În 1992 s-a făcut taximetrist. Erau totuna, el şi maşina. S-au adunat ceva bani, a pus instalaţie GPL, a moştenit via din Cadrilater, şi-a luat Opel. „Vinde-mi mie instalaţia”, i-a zis vărul Rică din Titu. „Ţi-o dau cu tot cu maşină”. S-au înţeles pentru 100 de euro. Pe drum, l-a oprit un poliţai. N-avea rovignetă. L-a costat trei milioane. Nuţule, s-a dus naibii suta aia de euro, dă şi tu o bere, i-a zis lu’ văru-său când a ajuns la Titu.
read more »
04/11/2011
Dl Lică şi fleica lui Ilarion
Zona grătarelor din Parcul Tineretului. Foto: Calin Hera
În zilele însorite de toamnă, domnul Lică se plimbă prin parc. În oraşul lui sunt mai multe parcuri decât weekend-uri frumoase, aşa că îi ajunge un an ca să le ia la rând. Întrucât trăieşte vremuri în care totul e schimbător, inclusiv peisajul, s-a mirat domol descoperind, la marginea unui parc recent, înşirate, o droaie de grătare aşteptând orăşeni cu doruri ancestrale. Bunăoară vecinul Ilarion, împăcat cu nevastă-sa la o fleică matinală. S-a ales şi dl Lică cu o bucată (cam în sânge).
read more »
23/09/2011
Ilarion adulmecă înţelepciunea dlui Lică
Carne sfârâind pe grătar - o imagine la care se cam visează în România. Foto: Calin Hera
Atunci când ţi-e foame, pur şi simplu nu poţi trece pe lângă o covrigărie fără să te opreşti. Atunci când eşti sătul, ajunge să te deranjeze până şi mirosul altădată apetisant al unei fripturi stropită bine cu usturoi. Deci? Deci totul e relativ.
Uneori, Ilarion îl ascultă pe dl Lică cu gura căscată, uită de el, de-i strigă nevastă-sa: „Unde umbli, zevzecule?”. Acum i-ar plăcea să-l strige femeia, dar se află în perioada mută. Ce-i drept, i-ar plăcea şi nişte covrigi cu susan, că de friptură nu-i cazul.
22/09/2011
Clădirea năltuţă a inginerului Popescu
Oraşul văzut de nu prea sus. Foto: Calin Hera (sep 2011)
De la biroul său aflat la ultimul etaj al unei clădiri năltuţe, inginerul Popescu priveşte acoperişurile caselor din jur. Câteva roşii, noi, de-ţi vine să pui frişcă pe ele. Cele mai multe sunt însă din tablă ruginită. Nu e un cartier mărginaş, dar blocurile de birouri răsărite fără vreo noimă anume par a strivi căsuţele vechi, tot mai înghesuite (acum de sus în jos). Inginerul Popescu soarbe din ceaşca cu ceai de măcieşe. Am o abordare prea descriptivă, îşi zice, apoi se întoarce la vraful de laptopuri de pe birou.
01/08/2011
Guguştiucul de la etajul opt
Cuib de guguştiuc la fereastra unui bloc bucureştean. Foto: Călin Hera (2011, august)
Dl. Lică (întors acasă după un concediu prelungit) a descoperit un cuib de guguştiuc la fereastră. Cum uitase să-şi plătească abonamentul la cablul TV, a găsit de cuviinţă să privească la un alt fel de Animal Planet. A observat că guguştiucul-mamă (guguştiuca) a stat aproape neclintită în ciub, cu ochii rotunzi şi umezi, dilataţi, în toată perioada de arşiţă, în care soarele a bătut pe faţada blocului. Abia când a plecat a văzut dl. Lică un pui (cam bleg şi cam pestriţ) în cuib. Oare guguştiucii îşi fac cuib la ferestrele oamenilor buni?, s-a întrebat dl. Lică, cochet.
27/07/2011
Perdeaua cu păsări exotice
Pentru inginerul Popescu nimic nu e mai important decât s-o uite pe doamna expert PR. Dar sunt prea multe lucruri care-i amintesc de ea. Aseară, aşteptând să urce apa caldă până la etajul zece, s-a aşezat pe covoraşul de la baie (voia un duş fierbinte). Privind în gol, a văzut că perdeaua de la duş (cea cu păsări exotice) e ruptă. A rămas aşa din dimineaţa zilei de 12 octombrie când, deşi erau grăbiţi să plece la serviciu, nu şi-au putut rezista unul altuia. Tija de la duş a înlocuit-o a doua zi, dar perdeaua n-a observat până adineauri că e ruptă.
19/07/2011
Jocuri live, în faţa blocului
Extraterestrul 239810022001.34jkldiu.99 fusese şef de promoţie la Academia de Extratereştri Perfecţi. Ştia tot despre tot. Putea să-şi ţină respiraţia timp de 59 de minute dacă-l scufundai cu capul într-un butoi cu bere rece la, să zicem, orele 14.00 într-o zi de iulie. Dar nu ştia să joace table. Învăţase bakgammon – nu l-ar fi bătut nici cel mai mare trişor din cartier, cu zarurile lui măsluite cu tot. Dar la table era altceva, pentru că în ecuaţia jocului intrau bretelele, chelia, burtica şi miştocăreala făcută de jucători şi de chibiţi.
read more »
18/07/2011
Sforăitul. Două şcoli de gândire
Câteodată, domnului Lică îi e atât de somn încât începe să sforăie înainte de a se băga în pat. Sforăitul, îşi zice dl. Lică, n-are niciun haz dacă nu deranjează pe nimeni. Sforăitul trebuie împărtăşit. E drept, uneori dl. Lică sforăie suficient de tare încât să se trezească pe sine însuşi.
Odată a vrut să monteze o cameră video ca să verifice o teorie, fiindcă există două şcoli de gândire: una care zice că te trezeşti la primul sforăit, alta potrivit căreia trebuie să treacă cel puţin cinci-şase sforăituri. Dar l-a luat somnul.
17/07/2011
Amprentele domnului Lică
Dl. Lică nu se apleacă să ridice mărunţiş de pe jos. N-are o pensie grozavă, nu-i lenevos; n-o face din principiu: vor fi alţii mai amărâţi, cărora chiar le prind bine 10 bani. Dar azi a întors capul când i-a căzut o monedă din buzunar (primise rest). Era intrigat: n-auzise niciun zgomot. Ei bine, moneda pur şi simplu se înfipsese în asflatul topit, atât era de cald afară! Aşa şi-a dat seama dl. Lică de ce înaintează atât de anevoios, ca-ntr-un coşmar în care vrei să alergi, dar ceva te ţine. Măcar las amprente pe trotuar, se arată el optimist.
14/07/2011
Dl. Lică s-a îndrăgostit
Într-o dimineaţă, dl. Lică s-a îndrăgostit de Mura. L-o fi lovit un curent rece în frunte, s-o fi nimerit să fie el într-o stare anume sau o fi fost, pur şi simplu tinereţea (şi frumuseţea) Murei de vină. Cert e că a salutat-o galant (cum i-e felul) şi a întrebat-o ce mai face.
– Mătur scara, a răspuns fata, iar atunci când a făcut un pas în lateral, să-l lase să treacă pe dl. Lică (divorţat), i-au jucat, vioi, sânii (avea halatul niţel descheiat).
„Cum ar fi să o chem la mine, să ne prostim?”, şi-a zis bărbatul, roşind în timp ce intra în lift.
12/07/2011
Două categorii de oameni
Oamenii se împart, îşi spune dl. Lică, în două categorii mari şi late: cei care aruncă hârtia igienică în vasul de la veceu şi cei care folosesc (în acest scop) un coş de gunoi. Primii fie nu şi-au pus problema să ţină în casă hârtie igienică folosită, fie vânează snobisme şi le iau în râs. Cei din a doua categorie se iau în serios. Dacă-i întrebi cum stă treaba cu hârtia igienică şi de ce o aruncă la coş, îi poţi împărţi, în funcţie de răspuns, în două subcategorii: cei care dau din umeri şi cei care cred că li se poate înfunda veceul.
23/06/2011
Noaptea de sânziene a lui Ilarion
Debut spectaculos: un pahar făcut ţăndări. Ilarion, care n-a fost niciodată un tip foarte subtil, i-a plăcut mereu să fie direct, ce-i în guşă-i şi-n căpuşă, n-a dat incidentului decât o atenţie practică: trebuie strânse toate cioburile înainte ca ăia mici să vină acasă. Zis şi făcut!
După ce a culcat copiii, şi-a turnat un deget de coniac în pahar, a aruncat trei cuburi de gheaţă şi a completat cu coca-cola. Apoi a scrutat noaptea din cartier. Lipseau două lucruri: paharul spart şi nevastă-sa.
21/06/2011
Podul lui Ilarion
Colţ de Sena văzut de pe pod, din faţa Notre Dome. Foto: Călin Hera (mai 2011)
Ilarion stă pe pod şi scuipă în râu (din când în când). E o frumoasă zi de joi, e o oră la care cei mai mulţi oameni sunt la serviciu. Lumina cade frumos, dinspre malul drept. O barcă trece suficient de rapid (şi de departe) încât să nu fie nimerită. Ilarion priveşte valurile şi, nu ştiu cum, i se pare că stă pe malul râului şi se uită la un om în toată firea, la el însuşi, care stă pe pod, scuipă în râu şi atât. E un tip bine, trebuie să recunoaştem, îşi zice (şi mustăceşte). Dar cam fără rost.
read more »
17/06/2011
Tensiune sexuală
Era o vreme în care domnul inginer tânjea. Aşa a cunoscut-o pe experta PR. Lucrau împreună la un proiect. O relaţie de serviciu transformată curând, ca urmare a unei atracţii fizice de neoprit (amândoi erau tineri), într-una incendiară. Erau de pomină. Totul a culminat cu acea întâmplare despre care se mai vorbeşte şi azi, când, aflaţi în toiul unei partide de sex cu scântei, s-au trezit că arde casa în jurul lor (scurtcircuit, se pare). Ciudat: asta l-a relaxat (în fine!), i-au priit glumele de pe şantier. Dar incendiul l-a obligat să se mute la bloc.
read more »
07/06/2011
Semn
Nela ieşise pe balcon să fumeze, nervoasă. Asta-mi lipsea, a repetat de câteva ori, cu ciudă. La al patrulea fum a început să tuşească, de parcă ar fi fost prima ei ţigară. Liviu, întors de la farmacie într-un suflet (era emoţionat), a găsit-o holbându-se la balconul de la etajul al şaselea al blocului vecin. Ţigara se fumase singură. Ăsta e un semn, ai adus degeaba testele astea idioate, i-a zis ea (şoptit). În drumul lui spre ţările caede, ăsta, adică un bărzoi speriat, se oprise stingher pe cel mai banal balcon al unui bloc de zece etaje.
read more »
18/05/2011
Inginerul de la miezul nopţii
Domnului inginer nu-i plac subiectele cu tentă sexuală, deşi lucrează pe şantier. Dar îi place doamna expert PR şi îi place când, în timp ce fac dragoste, ca acum, ea îi spune ce simte exact atunci când simte. Vecinii s-au obişnuit cu zgomotul specific şi, îşi închipuie domnul inginer, singurul lor regret este că nu-l pot distinge mai clar.
Acum, domnul inginer îşi ţine respiraţia, cât să audă, limpede, bătaia de la miezul nopţii a pendulului pe care de atâtea ori l-a admirat în holul vecinului.
read more »
17/05/2011
Neon cu Ilarion
Locul nu-i sărea în ochi decât seara, când lumina neoanelor scălda trotuarul şi-l bucura prosteşte, amintindu-i de vremea când, copil fiind, singurele firme luminoase pe care le vedea erau cele ale hotelurilor de pe litoral, acolo unde, de altfel, a simţit prima oarea plăcerea jocului de noroc, la aparatele în care băga fisele pentru îngheţată puse deoparte pentru joc, ca acum, când însă nu îndrăzneşte să intre: un cazinou de cartier îi pare prea jos, iar unul de pe Calea Victoriei prea sus. Aşa că Ilarion se grăbeşte acasă.
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 