Archive for ‘Concurs’

09/11/2010

Tigara rămâne aprinsă

Am primit dovada de la Victor. Diferentele fata de clasamentul (încă) oficial sunt minime si, practic, fără efect în clasamentele de etapă, respectiv general (înainte de slash e numărul de voturi luat în calcul de mine, după slash cele de la momentul print screen, care nu e nici el chiar-chiar .

1. Linie de cod 116v/108v
2. O ţigara aprinsă 114v/101v
3. De după… 90v/81v
4. Aici e Bucureşti! 62v/62v
5. O ultimă… 36v/36v
6. Ar vrea să facă dragoste 35v/35v

Au mai primit voturi
Un moft 33v/33v
Un sfârșit e un început 21v/21v
O ţigară maronie 19v/19v
Fumatul. O abordare carteziană 13v/13v
Tigara de după oră 13v/12v
“Mai tare ca moartea” 13v/13v
Cafeneaua de vicii 10v/10v
Famous blue raincoat 9v/9v
Noaptea misterelor 9v/9v
Actrita 6v
Grisine 5v/5v
Angajamentul 3v/3v

Practic, dacă am oficializa print-screenul, cativa autori, putini, ar pierde niste puncte în clasamentul general. Este vorba de cei de pe podium, care ar intra într-o categorie inferioară de bonusuri, astfel:

Victor – bonus de 10p în loc de 11p
Ion Toma Ionescu – bonus de 10p în loc de 11p
Adela – bonus de 8p în loc de 9p

În acelasi timp, cf propunerii lui Dan (care ar fi însă un gentleman agreement fără un suport real vădit – trendul voturilor de după deadline i-a fost favorabil lui ITM, deci putem aproxima că la deadline situatia din clasamentul de etapă nu era diferită de cea luată în calcul), Ion Toma Ionescu ar urma să primească, pentru clasarea pe locurile 1-2, 10p, cu 2p mai multe decât cele cuvenite locului al doilea.

Una peste alta, apreciez că e mai sănătos să lăsam lucrurile asa cum sunt, respectând principiul de a lua în considerare situatia cea mai avantajoasă pentru fiecare participant la concurs.

Dar, până la urmă, lucrurile astea, care par mai complicate decât sunt, contează mai putin. În câteva minute voi publica PA-urile primite deja pentru etapa în curs; sper ca asta să-i impulsioneze pe cât mai multi autori să scrie. Baftă!

07/11/2010

Ţigări fine (clasament proză arhiscurtă)

Aici au fost PA-urile etapei „Ţigara”, iar aici voturile voastre. A rezultat următorul

Clasament de etapă

1. Linie de cod 116v
2. O ţigara aprinsă 114v
3. De după… 90v
4. Aici e Bucureşti! 62v
5. O ultimă… 36v
6. Ar vrea să facă dragoste 35v

Au mai primit voturi
Un moft 33v
Un sfârșit e un început 21v
O ţigară maronie 19v
Fumatul. O abordare carteziană 13v
Tigara de după oră 13v
“Mai tare ca moartea” 13v
Cafeneaua de vicii 10v
Famous blue raincoat 9v
Noaptea misterelor 9v
Actrita 6v
Grisine 5v
Angajamentul 3v

Total voturi: 607
Neeligibile (au depăşit numărul de semne)
O lume mai bună
Nu stia ce o enerva
Zgomotul chibritului

Punând cap la cap clasamentul de etapă, clasamentul de până acum şi regulamentul concursului, am actualizat
CLASAMENTUL GENERAL LA ZI
1. Ion Toma Ionescu 60p
2. LeeDee P. 49p
3. Dan 42p
4. Adela 40p
5. Bogdan 37p
6. Victor 34p
7. Cristian Dima 21p
8-9. LePetitPrince, Petra 15p
10-12. Geocer, Sictireli, Călin 14p
13. Anca Vrînceanu 11p
14-15. starsgates, Gabi 8p
16. Carmen Negoiţă 7p
17-18. Bianca Dobrescu, Simion Cristian 6p
19-20. Vania, dragoselu 4p
21-22. Ioan Bistriteanul, Mariana 2p
23-25. Mailman, Şerban, Gabriela 1p

Câteva observaţii.
1. Poll-ul din wordpress m-a trădat. Setasem închiderea votării la o anumită oră, precizată de altfel. Însă, s-a putut vota şi după acel moment, ceea ce ar putea naşte nemulţumiri. Clasamentele au fost întocmite pornind de la voturile înregistrate la aprox. o oră şi jumătate după deadline, când am reuşit să mă loghez. Dacă Dan sau altcineva are print screen după clasamentul de la 13.30 şi situaţia de la acel moment e diferită de cea luată în calcul de mine, voi face modificările cuvenite…

2. Îi felicit pe Victor şi Ion Toma Ionescu pentru faptul că PA-uri scrise de ei au obţinut peste 100 de voturi. Remarc şi faptul că avem PA-uri excelente, care au obţinut chiar de zece ori mai puţine voturi (dar rămân excelente).

3. Nu mă aşteptam să se voteze cu atât de mult entuziasm. Am ajuns în situaţia în care destule PA-uri au primit din bonusuri mai multe puncte decât din clasarea în clasamentul de etapă. Nu-mi dau seama dacă asta e bine sau rău.

07/11/2010

Frică. Palonul şase

Dragii mei,

înainte de a publica clasamentele, se cuvine să anunţ tema pentru palonul 6, inspirată din PA-ul care a câştigat etapa a 5-a (Linie de cod, autor Victor).

Aşadar, vă invit să scrieţi, până marţi, 23.00, PA-uri despre

Frică

Baftă!

Iată PA-urile:

Vânzătorul de ghilotine (Victor)
– Ţi-e frică?
Cuvintele scuipate printre buzele subţiri aproape că-şi pierdură sensul.
– Nu!
– O să-ţi fie!
Se întoarse cu spatele rupând contactul vizual. Simţi fluxul de frică forţându-i sinapsele în momentul în care bătrânul, lipsit de hipnoza ochilor galbeni, realiză ceea ce se va întâmpla. Auzi şfichiuitul funiei scăpate din mâna bătrână. Văzu reflectându-se pe pământ sclipirea lamei ghilotinei în lumina apusului. Simţi în tălpi vibraţia capului căzând cu zgomot sec pe pământ. Frica – gândi negustorul – cea mai stabilă monedă din univers.

Frica de răgaz (Dan)
O nouă fobie? Nici vorbă, doar o problemă de autocontrol; am rezolvarea de la un rabin întâlnit cu mulţi ani în urmă la Ierusalim:
Sunt în mare pericol cei care îşi închipuie că nu au niciodată timp pentru nimic, nici măcar pentru ei înşişi. E elementar: pur şi simplu pui jos târnăcopul, stiloul, sapa, microfonul, drujba, stetoscopul, tastatura (sau orice alt instrument foloseşti în acel moment) când sună sirena imaginară de început de siestă şi-ţi spui: “Gata deocamdată; mai fac după.” Şi pleci.

Trei frici (Călin)
– Stai!, a strigat Dan. Autobuzul, care oricum abia se târa, a oprit. Dan i-a făcut semn şoferului să deschidă uşa. Am pus glonţ pe ţeavă. Zgomotul l-a înţepenit pe şofer, care a stat aşa, băţ, până când Dan a cercetat autobuzul pe dinăuntru. I se păruse c-a fost un cutremur lung, aşa i-au tremurat picioarele. Abia după ce Dan a făcut semn că e OK m-am lăsat şi eu moale, pe vine, sprijinind ZB-ul de gard. Dacă strănuta şoferul, iar eu, crezând că e vreun gest ostil, îi trimiteam un glonţ în cap?

Sobolanul alb (Ion Toma Ionescu)
Ieşisem din somn.Trecuse primejdia, pierii şi nelegiuirea crimei, sau trãdarii, ce o fi fiind. Imaginile de groazã dispãruserã, doar golul acelor clipe apãsa mut. Oare ce sãvârşisem? memoria surescitatã nu mã ajutã. Voiam sã uit? nu eram prea sigur. Pastilele medicului de la LSM, dupã saptãmâni de nesomn, parcã mã trãgeau într-un loc mâlos din care mã zbãteam sã ies simţind cã mã acoperã frica. Când şi când, şobolonanul acela mare alb mã fixa din oglindă, mustrãtor, dincolo de pragul realitãţii.

Vanatoarea (Bogdan)
Funia harponului se intinse – o coarda de arc gata sa plezneasca – inclinand barca la tribord.
”Demonul vrea sa ne traga in adanc!” Oamenii lui stiau să recunoasca semnele unei scufundari de adancime si era clar ca asta incerca sa faca prada lor. “Funia va rezista și monstrul trebuie sa se-ntoarca la suprafata, sa respire!”. Realiza insa ca acest gand nu venea atat din experienta acumulata cat si din nevoia de a se-mbarbata intr-un moment in care mirosul intepator al fricii devenise foarte real.

Şi plecă (Adela)
Închise ochii. Mâna sa mică se acundea în palma lui, ca un porumbel speriat, aşa cum se întâmplase mereu. Se gândi la toate minunile din viaţa ei, la urcuşuri şi coborâşuri, la tot ce a însemnat viaţa lor împreună. El o privea cu aceeaşi ochi albaştri, ca în prima zi. Cu cealaltă mână îi mângâia părul încărunţit. Pe patul de spital, părea atât de mică şi de fragilă! Nu putea să o lase să plece! Nu acum şi nu aşa. Ea deschise ochii şi-i şopti, zâmbindu-i: “ Nu plânge, nu-mi este frică!” Şi plecă.

Revelatie (LePetitPrince)
Statea zgribulit intr-un colt al pesterii fiindu-i frica de focul care ardea in apropiere. Mai tarziu, de frica sa nu inghete, a cutezat, s-a apropiat, si s-a incalzit atat de bine incat l-a luat somnul. A visat ca in jurul focului se adunasera unii care mancau din ceva rotund. Ii era foame si frig si se aseza pe glezne mai aproape de foc, cand, descoperi chiar la picioarele lui, mai multe obiecte rotunde cu resturi de mancare in ele. Ar fi mancat dar n-a facut-o, de frica. Prea duhneau a E-uri!

De ce ti-e frica nu scapi (LePetitPrince)
Si-l imagina delicat si cu o mare inteligenta a simturilor – pentru ea, era calitatea care conta cel mai mult la un barbat. S-a intamplat sa-l intalneasca si sa aiba acelasi drum. Au flecarit, s-au oprit la tarabe, el s-a aplecat sa vada ceva, ea i-a pus o mana pe umar tragand usor, sa vada, chipurile, mai bine. Au continuat drumul fara sa se atinga, facand fata unei atractii irezistibile. Aflata ca intr-o transa placuta, trairea femeii era totusi umbrita de o teama: sa nu se trezeasca din somn.

Jurnalul unui bebe (Carmen Negoită)
De ziua mea l-am primit pe Urs. Îmi place să-i mestec urechea şi să-l umplu de salivă, iar dacă mama îl ia în braţe se umple de bale pe faţă. Îmi mai place să-l arunc pe Urs din pătuţ noaptea şi apoi să plâng până când mami îl ridică şi mi-l dă. Fac asta doar ca să mă amuz. Mami n-are voie să doarmă. Ea trebuie doar să-mi dea să mănânc şi să-mi schimbe scutecele. Acum nu-i mai este frică să-mi facă băiţă. Azi sunt foarte ocupat cu mama, sunt hrănit la ora 9, apoi dau aerul afară, iar apoi voi încerca să fac câţiva paşi prin sufragerie.

Dragă Dumnezeu… (Adela)
“Nu mi-e frică, nu mi-e frică, de bau-bau!”
Stătea cu năsucul lipit de geamul mic şi aburit şi privea copiii din curte, care ţopăiau veseli şi cântau cât îi ţinea gura. Îşi dorea atât de mult să fie acolo, să se învârtească până ar ameţi şi să strige că nici ei nu-i este frică de bau-bau! Dar… îi era. Îşi făcuse loc în sufletu-i, odată cu plecarea părinţilor şi sosirea ei aici. Se simţea singură şi speriată. Strânse la piept păpuşa mică şi începu o nouă scrisoare: „Dragă Dumnezeu, ştiu că…”

Din disperare mâncăm si pământ (Bianca Dobrescu)
îi aruncaseră cinzeci de bani din milă, ea se uita chiorâș, drăcuia și se comporta mai ceva decât un ins ce decupează articole din ziar și le pune la presat în borcane din coji de lămâi contaminate(cu toate că sună prea aiurea). se simțea pierdută, nu avea cu ce naibii să-și hrănească plozii, cu ce să plătească chiria, nici măcar nu putea bea o țuică fiartă și ronțăi un covrig acum de sărbători, nu voia să le vadă fețele micuților când moșul nu le va aduce decât niște zdrențuri căpătate. plânge.

Screte (Carmen Negoită)
A aşezat florile pe mormânt şi a întins mâna pentru a mângâia placa de la căpătâi, dar, când degetele au atins piatra rece, a auzit un zgomot în spatele ei. S-a întors, aşteptându-se să dea nas în nas cu un străin, fiindcă aproape îi simţea respiraţia în ceafă. S-a uitat în toate direcţiile. Doar copaci cât vedeai cu ochii. Indiferent cine fusese, plecase în grabă. I s-a făcut frică şi a luat-o la fugă, întorcând capul pentru a se asigura că nu-i urmărită. Simţea că urmărise un secret, iar acum secretul o urmărea.

Omul negru (Petra)
Se auzea mingea cazand. Buf, buf si intr-un final un plescait. Copiii au ridicat capacul si in jos se vedea haul. Ii cuprinse frica, dar era singura minge din cartier. Daca nu se duceau dupa ea iar asteptau 2 ani sa vina Ionut din Spania. Victor s-a repezit in casa si a adus chibrituri. Se gandeau ca la cate prostii au facut, dusul in subsol nu putea fi mare lucru. Asa ca au coborat pe scara. Piciu a aprins un chibrit, iar in secunda cat s-a facut lumina au inteles de ce trebuia sa le fie frica.

Freamătul pădurii (Ion Toma Ionescu)
Mã târãsc sã aprind lumina, mã liniştesc puţin şi scriu precipitat pe un colt de paginã visul, poate reuşesc sã-nnod firele. Cunosc odaia. Din spatele meu se ridică din aşternuturi un personaj feminin, cu ascendent asupra mea şi drag, numai că frica mă opreşte să-i citesc privirea. Ţaţa, mătuşa-mea, murise de mult, stãpânea situaţia. Silueta ei de femeie tanãrã, cum n-o apucasem, mult mai înaltã îmbrãcatã în negru se scurse afarã pe uşã şi un timp ascultã în marginea gardului, freamãtul pãdurii.

Mie când mi-e frică…fluier (starsgates)
Îi era frică de întuneric. Simţea când era singur, cum gheare ascuţite vor să-l înşface de ceafă. În acele momente o lua la goană şi nu se oprea decât atunci când ajungea în mijlocul bucătăriei. Uşa în asemenea ocazii era trîntită cu putere. Doar lumina caldă din bucătărie şi glasul bunicii îi mai domoleau frica.
– Ho, că doar nu năvălesc tătarii, spunea bunica.
– Dar mi-e frică, scâncea băieţelul.
– Fluieră dacă ţi-e frică, îi spuse bunica .
A descoperit astfel cum să alunge frica. Fluiera!

În joacă (Victor)
Îşi amintea ziua în care scăpase de proteze de parcă a fost ieri. „Vrei să joci?” îl întrebase Gelu de pe malul opus al gârlei, ispitindu-l pe terenul de fotbal. Îşi amintea cum încuviinţase din cap înghiţind în sec, cum îşi alungase frica uitând, că nu-l lăsau să joace pentru că „ne încurci”, cum cârja îi alunecase. Îşi amintea ultimul lucru pe care-l văzuse înainte ca întunericul să-l cuprindă – cerul albastru prin apa rece ca gheaţa. Când se trezise, vocea medicului spunea ceva de leziuni la coloană, iar lângă pat era un scaun cu rotile nou.

Comoara (Bogdan)
Pipaia treptele de piatra in timp ce ochii i se obisnuiau cu intunericul. “Blestemat fie negustorul de lampi!” isi scrasni printre dinti in timp ce-si continua coborarea. Aici jos aerul era uscat si rece ca vantul noptii in desert. Auzi un zgomot si se opri incercand sa strapunga intunericul cu privirea. Se-ndoia ca animalele ar fi putut patrunde pana aici dar sunetul persista. Cand vazu cele doua picaturi sangerii de lumina privindu-l si ii simti dogoarea rasuflarii pe fata stiu ca era deja prea tarziu sa-i mai fie frica.

Sfarsit de primavara (Sictireli)
Era marinar de cursa lunga. Cand se dezlegau apele de gheturi se intorcea. Intra pe usa casei aplecandu-si usor capul.
Bunicule, ii spuneam sarindu-i in brate, tu esti puternic si alb ca ciresul din fundul curtii. Cand infloreste, eu stiu ca vii acasa. Nu-i asa ca ciresii nu mor niciodata?
Cu mana lui aspra mi-a alungat de pe frunte norul de frica ce-mi intuneca privirea.
Copile, va veni o vreme cand copacul nu va mai exploda in flori.
In primavara urmatoare ciresul a refuzat sa mai infloreasca.

Fugarul (Cristian Dima)
Alergă fără să ştie încotro, călcând şiroaie de apă rece, ascunse sub pâlcuri de iarbă. Spera să ajungă spre pădure şi să găsească un loc unde să nu fie descoperit. Simţea frica prin burboane reci de transpiraţie ce îi se prelingeau pe frunte şi tresărea la cel mai mic zgomot ce semăna a tropote de cai. Se împiedecă de un muşuroi de cârtiţă, iar când dădu să ridice privirea, inima i se opri. Un războinic ce purta zale grele de fier şi o spadă lungă i se arătă. Nu te speria, te voi proteja eu de soldaţii romani. Urmează-mă!

După deadline
Memento (LeeDee P)
Se sculase cu două ore înainte de a pleca la firmă. Postul ei de PR îi cerea să fie mereu aranjată, zâmbitoare și hotărâtă. Avea nevoie de ceva timp ca să facă duș, să-și usuce și să-și coafeze părul și, bineînțeles, să folosească cu mare artă, toate articolele cosmetice, de firmă, pentru care cheltuia o grămadă de bani. Înainte să iasă pe ușă, se privi în oglindă să-și admiră opera. Se înfioră: în spatele chipului ei de femeie distinsă, aparent tânără, simți cum își face loc frica de bătrânețe…

Clubul Fix 500
Frica de răgaz (Dan)
Trei frici (Călin)
Vânătoarea (Bogdan)
Si plecă (Adela)
Revelatie (LePetitPrince)
De ce ti-e frica nu scapi (LePetitPrince)
Din disperare mâncăm si pământ (Bianca Dobrescu)
Omul negru (Petra)
Sobolanul alb (Ion Toma Ionescu)
Freamătul pădurii (Ion Toma Ionescu)
Sfârsit de primăvară (Sictireli)
Memento (LeeDee P)

05/11/2010

Tigara de 500 de semne (vot proză arhiscurtă)

Vorba MiculuiPrint, nicio urmă de scrupule pe vremuri, când venea vorba de a face reclamă la tigări.

Vă chem la vot, dragilor. S-au adunat, din nou, destule PA-uri bune si foarte bune (le găsiti pe toate aici).
Procesul de votare durează 24 de ore (până sâmbătă, pe la 13.30 – cam de atunci încolo sistemul nu mai permite votarea).

Fiecare calculator* are dreptul la 4 voturi.

*Am o optiune, „block repeat voters”, unde mi se recomandă să blochez prin cookie. Mai existau două variante: blocajul prin „cookie and IP adress”, care, însă, can be problematic for some voters, respeciv „don’t block repeat voters”.

02/11/2010

Tigara. Palonul al V-lea

Dragii mei,
Am ales tema etapei a cincea a concursului de proza arhiscurta „Cinci săptămâni în palon” pornind de la PA-ul câstigător, „Acoperisul cerului”, scris de Ion Toma Ionescu. Tema cea noua este:

Tigara

Deadline: joi, 23.59. Baftă!

O reclamă care părea foarte OK în urmă cu vreo 50 de ani si care pare incredibilă azi! P.S. Click pe foto pentru imagine mărită

Urmează PA-urile:

Grisine (LePetitPrince)
In jocul „de-a doamnele” stateau picior peste picior si beau cafelute din cescute mici. Vizitele se tineau lant si fetitele faceau broaste in burta de atata „cafea”. Dupa ce una dintre fetite a mers in vizita, de-adevaratelea, la matusa ei care fuma ca un turc, jocul s-a schimbat putin: in manutele grasute si fragede aparusera tigari, caci „doamnele” spuneau ca nu merge cafeluta fara o tigara buna. Pesemne ca erau foarte bune de vreme ce dupa cateva fumuri nu ramanea nici macar un muc de tigara.

Un sfârșit e un început (Bianca Dobrescu)
Îmi întinzi o țigară conștiincios, cu degetele pe care mai târziu le vei afunda în mine, în timp ce fumez vicios, trag totul din tine, te fărâmi în pumnii mei fierbinți, în carnea trupului meu, îmi ești sfârșitul adâncit în pori.
Și viermuim schițând un zâmbet, undeva la două minute, pe canapele roase la margini de pisici, acum, cuminți. așteptăm cancerul. ne va îmbrățișa sufocant, ne va spune cât i-am lipsit, de când ne aștepta și despre pactul său luciferic. vom rânji. va fi un menage a trois.

Linie de cod (Victor)
– Mi-e frică…
– Nu are de ce… Apuci de ştecher şi-l scoţi din priză.
– Mi-e frică! repetă răstit.
– De ce ţi-e frică?
– Că o să mor…
Se lăsă pe spate în fotoliul cu servosuspensii şi privi îndelung la maşina antropomorfă din faţa sa. Ventilatoarele lucrau la regim maxim pentru a răci procesoarele inundate de… frică. Îşi aprinse o ţigară denicotinizată şi se lăsă copleşit de implicaţiile descoperirii. Reuşise. Spărsese în sfârşit nenorocitul de cod al emoţiilor. Crease prima maşină cu sentimente!

Famous blue raincoat (Petra)
E o dimineata friguroasa, intru in bucatarie si aprind aragazul. Deschid geamul, iar in fata ma izbeste gerul. Dau drumul la muzica, Leonard Cohen – iluzia de a nu iubi niciodata prea mult. Ma asez langa geam si imi aprind o tigara. Prima tigara din zi e cea mai placuta, o incantatoare senzatie de fum si risipa, de singuratate.
“I thought it was there for good so I never tried”. Nu ma voi casatori niciodata. Nu e tragic. E doar viata in sine, caci sunt precum tigara, ard numai daca tragi un fum.

Un moft (Bogdan)
”Sunteti sigur, my Lord?”
”Absolut. Dar vezi sa fie de marfa buna din Indiile de Vest. Si sa nu fie uscate.”
Norocul era de partea lui caci a doua zi gasi in port o corabie abia sosita din Antile, iar capitanul ii vandu la pret bun o cutie-ntreaga. Intors in Turn, Alfie rasufla usurat cand Lordul isi aprinse numaidecat trabucul savurandu-l aproape cu erotism. Sentinta fu executata la scurt timp dupa aceea. Cand lama cazu, Alfie se gandi doar ca ultimul trabuc al Lordului nu fusese taiat ci muscat.

O ultimă… (Adela)
Stătea pe prispa casei bunicilor, gândindu-se la ceea ce lăsase în urmă. Acum câteva zile, viaţa ei era perfectă: era cu bărbatul ideal, avea job-ul dorit şi nu-i lipsea nimic. Dacă cineva i-ar fi spus că toate acestea se vor sfârşi într-o singură clipă, i-ar fi zis că e nebun. Se simţea ca şi cum ar trăi un coşmar din care nu putea ieşi. Ar fi vrut să plângă, dar avea ochii uscaţi. De la radioul vechi, se auzea: O ultimă ţigară, uitată într-un colţ pe etajeră. Îşi aprinse şi ea una. Era ultima.

Fumatul. O abordare carteziană (Dan)
Se dă un fumător şi se presupune că mistuie 20 de ţigări pe zi, vreme de 50 de ani. Aplicaţi un algoritm simplu şi veţi obţine câteva rezultate surprinzătoare:
* Pachetele folosite, puse unul peste altul, formează un “turn” de 365 metri. Mai înalt decât Tour Eiffel şi aproape cât Empire State Building.
* Un astfel de furnal biped fumegă, cumulat, aproape 3 ani şi jumătate.
* Cap-coadă, va transforma în scrum aproape 19 kilometri de tutun rulat estetic, în foiţă fină, la o lungime activă de 5 cm.

O ţigara aprinsă (Ion Toma Ionescu)
După un whiski bun la o gazdă perfectă, aluneci la vale pe acoperisul lumii şi te pierzi în rotocoale de fum şi filozofări inutile. Ce-a fost viaţa ta?
Puţin înainte de-a muri tata, aşteptam înfrigurat prima lecţie adevărată în spatele casei. Văr’miu Cornel întârzia cu ţigara unde o avea ascunsă. Am scăpărat chibritul în mijlocul căpiţei de fân să-mi încălzesc mâinile. Flăcări jucăuşe se căţărau tot mai înalt. Era o dogoare plăcută. Pala de fân pregătită să înăbuşe focul ardea şi ea în mâna mea.

Tigara de după oră (Geocer)
– Deci, concluziona profesorul, din ceea ce am discutat pana acum sper ca ati retinut efectele nocive ale fumatului asupra sanatatii si a vietii. Asa cum se spune, fiecare tigara fumata scurteaza viata cu cate un minut, in acelasi timp constituind un cui in plus la cosciugul fumatorului. Si acum, poftiti in pauza.
Incheindu-si prelegerea, profesorul isi lua catalogul sub brat si o porni spre cancelarie. Pe drum, scoase pachetul din buzunar, isi aprinse o tigara si incepu sa traga din ea cu nesat.

Aici e Bucureşti! (Victor)
Bătrânul se uita confuz la plasator.
– Apoi io tot nu pricep care-i baiu’…
– Trebuie să stingeţi ţigara! repetă angajatul cinematografului mai apăsat.
– D’apoi la noi în comună se fumează la matineu…
– Aici e Bucureşti! replică tânărul, zeflemitor. Nu e voie.
Bătrânului nu-i scăpă tonul de superioritate din vocea „flăcăului cu lanternă”. Se ridică hotărât şi porni cu pas domol dar cu o atitudine demnă spre ieşire. Cu ţigara iţindu-se pe sub mustaţa îngălbenită, murmură:
– Nişte ţărani!… şi ieşi.

Cafeneaua de vicii (Cristian Dima)
Mă îndrept spre cafeneaua mea cu vicii. Acolo uşa îmi este mereu deschisă. Stau la aceaşi masă, în colţ, sub fereastră. Aştept. Te aştept. Dintodeauna. Azi beau cafeaua fără zahăr, căci viaţa mea e dulce. În schimb, am să pun un zâmbet, iar picăturile de lapte le înlocuiesc cu stropi de speranţă. Trag pătimaş din ţigară, pentru că în loc de tutun e chipul tău şi vreau să îmi pătrundă adânc în suflet. Sunt un vicios, iar viciul meu e iubirea de tine. Te aştept în colţul meu, răbdător şi liniştit.

De după… (Adela)
Privea la femeia goală de lângă el. Îi mângâia, cu ochii, formele delicate şi urmărea jocul, abia imperceptibil, al sânilor în mişcarea pe care le-o dădea respiraţia-i liniştită. Adormise. Păru-i negru se răvăşise pe pernă, într-un mod ce i părea foarte sexi. O înveli cu cearceaful şi se ridică de lângă ea, întinzându-se după pachetul de ţigări de pe noptieră. Ţigara de după era întotdeauna cea mai bună. Rotocoalele de fum se ridicau leneşe spre tavan. Se simţea bine. Zâmbi complice lunii pline.

Angajamentul (Sictireli)
In incaperea insalubra soarele lingea hulpav mucegaiul de pe pereti. Lumina lampii amintea de scuipatul laptos aruncat de un betiv pe peretele garii. Pe obrazul celui din fata sa umbrele estompau loviturile primite. Omul cu fruntea lata isi aprinse o tigara ieftina. Ii trimise fumul inecacios in ochi. Trezit din transa Onofrei se trase indarat speriat. Linistit ca apa dintr-o balta statuta isi aranja haina pe umeri si-l intreba domol: Colaborezi cu noi sau ii las pe baieti sa-si continue treaba?

Actrita (Anca V)
Era in cabina intunecata si cam stramta. Urma sa urce pe scena. Stinse tigara, storcind-o pe fundul scrumierii. Amprentele buzelor sulimenite cu ruj erau ca niste zig zaguri sangerii. Cu o mana tremuranda tinea scenariul piesei si cu cealalta se straduia sa stinga scanteile incapatanate care licareau. Gongul batu a treia oara. Stranse corsetul, isi potrivi palaria cu pene si isi goli in ultima instanta plamanii de fumul alburiu, incat o facu sa tuseasca. Urma sa isi joace rolul femeii pasionale.

Noaptea misterelor (Carmen Negoita)
Aş fi vrut să nu trec pe sub poarta gotică stranie, pe cărarea bătătorită de normanzii călare, care fluturau sălbatic capetele ţăranilor înfipte în vârful săbiilor ridicate. Copacii păreau să ascundă şi mai multe secrete în puterea nopţii, pe care nu erau dispuşi să mi le dezvăluie. Ajunsă în faţa castelului, mi-am lipit faţa de fereastră. După tot misterul, nu ştiu ce speram să văd, un mare secret, o sectă de nebuni, cadavre, o chestie ciudată legată de sex. Orice altceva, în afară de o ţigară încă fumegândă uitată pe un colţ al şemineului.

Ar vrea să facă dragoste (Călin)
I-a apărut dintr-o dată în faţă, mai frumoasă ca în orice închipuire. „Hei”, a oprit-o, „te iubesc de când te-am văzut prima oară, iartă-mi tupeul, care mă uimeşte şi pe mine, dar 10 ani de iubire anonimă mă fac indraznet”. „Si eu te-am remarcat, dar, cum nimeni nu ne-a făcut cunoştinţă, n-am indraznit”, zice ea şi adaugă: „As vrea să facem dragoste”. Mâna ei atinge mâna lui. Atingerea îl arde atât de tare încât se trezeşte. Ţigara lasă o ultimă dâră de fum. Şi scrum pe degetele domnului Lică.

O ţigară maronie (Călin)
Autobuzul de Bucureşti pleca abia peste două ore. Ce poţi face două ore în autogara din Giurgiu (noiembrie 1993)? Nici lătratul câinilor n-are haz. Am dat roată şi rasroata tarabelor cu turcisme, apoi am cumpărat un pachet de ţigări (More). L-am desfăcut, am scos o ţigară maronie, am potrivit-o între buze. N-ai un foc?. Soldatului din faţa mea nu-i trebuia doar un foc, ci şi o ţigară. AMR 100, m-a lămurit. Am uitat de plictiseală. I-am dat lui pachetul de ţigări. Oricum, habar nu aveam să fumez.

“Mai tare ca moartea” (LeeDee P)
Era îndrăgostită până peste de cap de bărbatul cu mustață și pălărie, care trecea zi de zi, pe lângă ele, să vadă ce mai fac și să le servească cu apă proaspătă, dacă aveau nevoie. Cu atât mai profundă era lupta ei lăuntrică, atunci când își dădea seama cât de mult rău îi poate face omului iubit, nicotina din țigaretele ei atât de fine… Într-un târziu, dragostea învinse instinctul de supraviețuire, frunza de tutun încetă să se mai hrănească și câmpurile din jur se mistuiră (sub soarele nemilos).

neeligibile (depăsesc cele max. 550 de semne) – deci nu pot fi votate dacă nu „se încadrează”, până la deadline, dar primeste oricum punct în clasamentul general

O lume mai bună (Vania)
În fiecare 31 Mai domnul plutonier-major Onici este indispus, dată fiind dictatura pe care încearcă s-o instaureze nefumătorii, dar anul acesta decise să se opună şi, prin mijloace specifice, să deprindă un nefumător cu nobilul obicei al inhalării de tabac. Subiectul, un tânăr destul de fragil, cedă după câteva minute, ajungând până spre seară să facă şi cerculeţe.
Acţiunea s-a desfăşurat sub sloganul: „Cine n-a fumat Camel/Este clar că e tembel!”, adresându-se în special tinerei generaţii, în speranţa unui viitor decent, în care tutunul să fie recunoscut ca o necesitate, iar nu un simplu capriciu.

Nu stia ce o enerva (Mailman)
Nu stia ce o enerva mai tare zgomotul chibritului ce se aprindea sau fumul ce va sa vina in scurt timp.Se scula incet din pat si se duse spre geamul inghetat.Acum stia ca tusea prelunga din capatul patului era cea mai enervanta.O auzea toata ziua de cand Toader a cazut la pat cu plamanii strapunsi de silicoza.Aprinse lampa si se duse afara dupa lapte.Cand se intoarse isi arunca privirea spre pat.Firul de fum al tigarii se inalta drept spre tavan. Isi facu cruce si spuse:”Toadere,te-o saturat Dumnezeu de dohana”Lua chibritul si ii aprinse lumanarea.

Zgomotul chibritului (Şerban)
Nu stia ce o enerva mai tare zgomotul chibritului ce se aprindea sau fumul ce va sa vina in scurt timp.Se scula incet din pat si se duse spre geamul inghetat de frigul timpuriu de noiembrie.Acum stia ca tusea prelunga din capatul patului era cea mai enervanta dimineata.De fapt o auzea toata ziua de cand Toader a cazut la pat cu plamanii strapunsi de silicoza.Aprinse lampa si se duse afara dupa lapte.Cand se intoarse isi arunca privirea spre pat.Firul de fum al tigarii se inalta drept spre tavan. Isi facu cruce si spuse:”No Toadere,te-o saturat Dumnezeu de dohana”Lua chibritul si ii aprinse lumanarea.

Fix 500
Grisine (LePetitPrince)
Linie de cod (Victor)
Famous blue raincoat (Petra)
O ultima… (Adela)
Tigara de după oră (Geocer)
Aici e Bucuresti! (Victor)
O tigara aprinsa (Ion Toma Ionescu)
Un moft (Bogdan)
Cafeneaua de vicii (Cristian Dima)
De după… (Adela)
Angajamentul (Sictireli)
Ar vrea să facă dragoste (Călin)
O tigara maronie (Calin)
Actrita (Anca Vrinceanu)
Fumatul. O abordare carteziană (Dan)
„Mai tare ca moartea” (LeeDee P)
Un sfârşit e un început (Bianca Dobrescu)

31/10/2010

Acoperişul cel mai cel (voturi proză arhiscurtă)

Votaţi, dragii mei, PA-urile care v-au plăcut cel mai mult dintre cele înscrise în concursul de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon„, etapa „Acoperişul” (le găsiţi pe toate aici).

Fiecare votant are dreptul să aleagă 3 (trei) PA-uri. Votarea se încheie luni, 1 noiembrie, la ora 23.00.

27/10/2010

PAcoperisul (concurs de proză arhiscurtă)

Tema celei de-a patra etape (una care va fi destul de scurtă) este inspirată din PA-ul care a câstigat etapa La Vale, La Valeria, autor Ion Toma Ionescu.

Asadar, scrieti până sâmbătă, 30 octombrie, ora 23.00 si postai PA-urile aici.

Tema etapei: Acoperisul

Iată PA-urile

Impediment (LePetitPrince)
Partea lui cea mai de sus sclipea in soare, de fapt la orice iluminare mai puternica. El nu ar fi vrut sa iasa astfel in evidenta, de aceea purta o sapca trasa pe frunte, care ii preschimba aerul lui obisnuit, de om cumsecade, cu un aer strain, parte smecheresc, parte imatur. Dar altul era impedimentul: acoperamantul nu mai lasa sa se vada intensitatea ochilor lui caprui-inchis care straluceau permanent, semn neindoios de inteligenta. Norocul ei a fost ca l-a intalnit vara, intr-o zi caniculara.

Iscoada (starsgates)
Căldura din casă o moleşise. Mama îi spusese să fie cuminte şi să se culce dacă vroia ca Moşul să-i aducă ceea ce-şi dorea; o păpuşă.
Dar de unde ştie Moşul cât a fost ea de cuminte? A întrebat-o şi pe mama şi ea i-a povestit cum Moşul are o mulţime de ajutoare care îi povestesc totul, despre fiecare copil în parte.
Dar ea nu văzuse până acum nici un pitic cât de mic care s-o urmărească.
Hmmm, dar ce-o fi pe acoperişul de la casa vecină?
O luminiţă roşie. O fi luneta Moşului! Aha, deci aşa ştie el!

În locul potrivit, la momentul potrivit (Victor)
– Da, conacul ăla de la Valea Seacă. Ăla cu acoperiş în turnuleţe. Aurul boierului Filimon e ascuns în pod. Scrie clar în hrisoave. Şi ştii ce? Casa e de vânzare. La un preţ de nimic…
Nu mai auzi restul discuţiei celor doi străini ce se îndepărtau printre rafturile magazinului. Dar era suficient. Scoase mobilul.
– Alo, Mircea?
– Cosmin? N-ai mai dat niciun semn de la moartea tatei…
– Taci şi ascultă. Ai scos la vânzare casa veche a bunicilor?
– Da.
– Să nu cumva s-o vinzi. Îţi explic când ajung.

Discipolul (bogdan)
La prima geana de lumina isi incepuse antrenamentul impreuna cu ceilalti elevi. Toata dimineata a muncit din greu incercand sa se pregateasca pentru examenul final. Momentul in care urmau sa le fie testate cunostintele dobandite in nobila arta a magiei era aproape. La un semn, gongul suna cu putere si maestrul iesi la balcon. Insa toti ochii discipolilor se indreptara catre el, in loc sa privesca catre maestru. Fara indoiala, erau curiosi sa vada ce scuza va gasi pentru incinerarea acoperisului.

Acoperisul cerului (Ion Toma Ionescu)
Nici nu apuca soarele să-şi spele-n rouă sudorile nopţii când pleca la muncă. Ciocanul, canciocul pentru smoală, foarfeca de tablă, găleata, scripetele asteptau de cu seară în sacul de rafie. Cu ţigara in coltul gurii mormăia la prânz;“cu răbdarea treci marea”, când il strigam. Fără vapor în mintea mea puţine şanse. De la un timp ploaia grozavă şi-o ameţeală îl ţinea de pat, până-ntr-o zi când zise:”Tu Mărie să-mi aduci sacul, urc musai că s-a spart acoperisul ăl mare şi Dumnezeu n-are răbdare”.

Hamlet şi pisica neagră (Dan)
«Three black cats on the roof.» Mi-am amintit acest enunţ dintr-o lecţie de engleză, învăţată în urmă cu multe decenii, în timp ce admiram împrejurimile de la înălţimea meterezelor castelului Kronborg din Helsingør (Elsinore). Privind de jur împrejur, observi că mai toate clădirile impozante au acoperişurile verzi. Nu pentru că aşa le-ar fi vopsit cineva, ci datorită patinei căpătate în contact cu aerul umed şi sărat din Strâmtoarea Öresund. Dacă nu mă înşel, următoarea lecţie era despre ploaie.

Deputatul cu acoperis (Geocer)
Deputatul se uita la ei ca si cand nici nu i-ar fi vazut. Privirea sa rece trecea dincolo de cagulele mascatilor fixandu-se pe un fir de praf ce plutea in aer si pe care doar el il vedea. Se parea ca nici mandatul pe care i-l prezentasera procurorii nu-l interesa prea tare. Intinse mainile la cererea unuia dintre acestia si se lasa incatusat fara sa-i tresara niciun muschi de pe fata. Isi pastra calmul si cand fu urcat in duba cu care venisera. Nimic nu-l tulbura, nimic nu-l infricosa. Se stia bine acoperit!

Acoperişul (Ioan Bistriteanul)
Peisaj de-a dreptul mirific. Nu s-ar fi gîndit nici unul că Pămîntul se regenerează într-un timp atît de scurt. Două generaţii prin spaţiu, o ţintă. Nepoţii nu au rezistat tentaţiei. Desigur, Pămîntul e rănit, sîngele îi curge prin răni. Au privit verdele inundînd uscatul, s-au învîrtit pe orbită cîteva zile, s-au pogorît, precum zeii căutînd fiinţe raţionale să-i venereze şi au serbat.
Locul ales pentru aşezare l-au numit „răscruce”, izolat, un turn înalt, pe acoperişul căruia crescuse un arbore gigant, simbolul pe noul stindard.

Indispensabil (Victor)
Se simţea important. Ce s-ar fi făcut fără el toţi oamenii ăştia pe care el îi privea cu superioritate, de la înălţimea statutului său? Ar fi lipsiţi cu toţii de căldura căminelor în nopţile geroase de iarnă, nu ar mai putea să le citească poveşti lângă foc fiilor înainte de culcare. Că, deh, nu poate fi foc fără fum. Iar fără el nu poate fi fum. Şi cine s-ar mai înveseli ca un ţânc atunci când l-ar vedea pe el, bucuros că-i va merge bine toată ziua? Fără el, urbea nu ar mai fi aceeaşi. Pentru că el, coşarul Ionică, e un om important.

Desavarsit (LeeDee P.)
După ce l-a creat pe Adam, Dumnezeu a văzut că este trist și fără rost și I S-a făcut milă. A hotărât să-i dea un ajutor potrivit, pe măsură. L-a adormit, i-a luat o coastă și S-a pus pe treabă. A strâns laolaltă inima și ficatul, plămânii, stomacul, rețeaua complicată a vaselor de sânge și, ca apogeu al măiestriei Sale de Creator, a acoperit toate acestea cu o piele diafană, delicată la atins și mângâiat și plină de miresme suave. Când a văzut-o pe Eva, Adam a tresărit și s-a simțit desăvârșit.

Peron (Cristian Dima)
Îşi arpinse ţigara defilind pe peron, privind trenurile care se opreau, scârţâind asurzitor pe şinele învechite de vreme. Luna îşi trimitea razele ei pe acoperişul din metal al gării îmbătrânite şi doar el, singur simţea focul tinereţi în inimă. Venise în oraş în urmă cu trei luni pentru a începe o nouă viaţă. În minte îi apăru, zâmbetul femeii care îl servise în zorii zilei. Păşii mai apăsat luă direcţia magazinului, iar când o revăzu îi spuse surâzător, fără să stea mult pe gânduri: Te iubesc!


Pe pivot
(gabi)
M-am acoperit de nori albi, cenuşii fiindcă mă pândea o emoţie mai nouă şi mai greu de acceptat. M-am dezbrăcat de culori ca să mă vezi fără luciu şi-am plecat la dentist, cică avea o soluţie pe pivot. Aglomeraţia din traseu mă ameţea şi-am hotărât că nu-i bine să mă încred în primul cuvânt. Doamnă doctor, cine acoperă pe cine, am întrebat după ce am intrat în cabinet. Păi nu ştiu să vă răspund exact, ideal ar fi ca cel nou pe cel vechi, astfel încât, la imaginea cea nouă să aveţi mai mult chef.

Între cer şi pământ (Adela)
Ziua întreagă, stătea în căsuţa lui din copac. Îşi adusese acolo, soldăţeii de plumb, indienii de plastic, briceagul pe care-l primise cadou, cărţile cu Winnetou, Old Surehand şi Tom Sawyer, dar şi multe alte lucruri trebuincioase într-o astfel de locuinţă. Privea ore-n şir sătucul ce i se-ntindea la picioare, atent la fiecare mişcare: clipocitul Oltului, şerpuirea trenurilor, zarva oamenilor şi picoteala animalelor formau tabloul perfect, simţindu-se ca pe acoperişul lumii, între cer şi pământ.

un alt tren (Anca V)
Sunt impreuna sub acelasi acoperis de ani buni. Relatia nu merge datorita infidelitatii lui. Ura are forme diverse. S-a gandit de multe ori sa isi paraseasca sotul si o va face cat de curand. Angoasele nu mai dispar.
Soarele mijeste. O raza indrazneata lumineaza cartierul din jurul garii. Bagajele pe peron asteapta sa fie urcate in tren, intr-un tren al vietii ce o va duce spre o alta destinatie sub un alt acoperis, mai iubitor. Gara pustie e lasata in urma de trenul ce duce spre un nou inceput.


Noua placere a bunicului
(Petra)
Pe acoperis era o barza. Isi facuse nebuna cuibul in horn, iar in zilele acelea bunicul, disperat, incerca sa o fugareasca. Dar unde, draga Doamne, s-ar fi putut duce biata pasare, cand in sat nu era electricitate si nu putea sa isi faca un cuib pe stalp? Seara de seara bunicul se urca acolo sus, poate poate, intr-o zi, va reusi sa o alunge. Pana la urma barza a plecat de una singura, iar bunicul, de atatea luni, se obisnuise sa se urce pe casa. Asa ca seara il vedeai pe acoperis, privind cerul.

neeligibil, deoarece depăşeşte numărul de semne, dar va primi punctul de participare
Acoperiş (Bianca Dobrescu)
era uimitor, sub un cer sângeriu ei se mințeau cu nerușinare(„că vai..îmi va fi dor, și te iubesc, și mai știu eu…”) piciorul lui era gata să alunece, aia de la patru l-ar fi înjurat printre dinți dacă i-ar fi spart geamu, defapt l-ar fi otrăvit după o sticlă de brandy.
ea, în rochia mucegăită (verde mucegai) primită de la veta, o tuberculoasă ce a făcut cunoștință cu amicii lui baudelaire de vreo 2 ani, se temea.. se temea că ori îi vor da afară că n-au plătit chiria, ori vor aluneca, își vor rupe gâtul.. sau doar o coastă, iar visul ei .. de a avea o moarte faimoasă și misterioasă sau să apară la tv sinucigașă sângerând.. s-ar risipi.. nu..în niciun caz nu va păși pe acoperiș..și mâine va duce banii.. încă are nevoie de un acoperiș deasupra capului.. fie el și un tavan cu un smile ce spune: neața.

după deadline

Maşină de spălat decapotabilă
(Călin)
Îi plăcea domnului Lică să aibă mereu haine curate, chiar şi atunci când condiţiile erau potrivnice. În timpul armatei, trimitea acasă, săptămânal, colete cu rufe murdare şi primea haine curate în schimb. La căminul studenţesc a avut maşina de spălat din plastic, verzuie. Când s-a mutat la bloc, în cartierul Titan, şi-a cumpărat prima maşină de spălat automată, care a sucombat glorios după zece ani. N-a putut s-o arunce; i-a desfiinţat capacul şi a făcut din ea coş de rufe. Strâmt, dar original.

Clubul select „fix 500”
Impediment (LePetitPrince)
Discipolul (bogdan)
Acoperisul cerului (Ion Toma Ionescu)
În locul potrivit la momentul potrivit (Victor)
Hamlet si pisica neagră (Dan)
Desavarsit (LeeDee P)
Peron (Cristian Dima)
Pe pivot (Gabi)
un alt tren (Anca V)
Noua plăcere a bunicului (Petra)
Între cer şi pământ (Adela)
Maşinş de spălat decapotabilă (Călin)

27/10/2010

Clasamentul PAvăilor

Dragii mei,
Ca urmare a distributiei celor 281 de voturi pe care le-ati acordat celor 16 PA-uri scrise înainte de deadline pentru etapa a treia, La Vale, a concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon”, a rezultat următorul

Clasament de etapă

1. La Valeria 62 voturi
2. Devenire 37v
3. La Valletta 36v
4-5. La Înălțime, Strainul 29v
6. Terapie 24v

Au mai primit voturi
Plecat la vale (10v)
Extaz, La vale…bolovanul, Moment de luciditate, Viata la tara (8v)
Urlaţi domnilor , A fi sau a nu fi in randul lumii (5v)
Valea tăcerii, Valea Neagra, Puhoiul (4v)
după deadline
Uriaşul
Aurel – file de poveste –

Total: 281 voturi

Calculele laborioase au dus la nasterea următorului

CLASAMENT GENERAL
1. LeeDee P. 35p
2. Dan 28p
3. Bogdan 27p
4. Ion Toma Ionescu 22p
5. Adela 16p
6. Cristian Dima 14p
7. Sictireli 11p
8. LePetitPrince 9p
9-10. Geocer, Petra 7p
11-12. starsgates, Simion Cristian 6p
13-15. Gabi, Carmen Negoiţă, Anca Vrînceanu 5p
16-17. dragoselu, Călin 4p
18. Vania* 3p
19. Mariana 2p
20. Gabriela 1p

Îi felicit pe câstigători (Ion Toma Ionescu a reusit o performantă remarcabilă!) si le multumesc tuturor participantilor. Stati pe aproape, în scurt timp voi anunta tema etapei următoare.

*Am adăugat un punct în clasamentul general pentru PA-ul din urmă al lui Vania.

27/10/2010

Îndrumare spre un concurs de poezie si suflet

Anunt un nou concurs de poezie, Poezie si suflet, care se desfăsoară în luna noiembrie 2010. Puteti trimite poeme în perioada 1-13 noiembrie. Amănunte, aici. Vă încurajez să participati, prieteni.
Baftă!

Etichete: ,
26/10/2010

Valea cea mai frumoasă (al treilea palon)

Avem 16 PA-uri în etapa a treia, La vale, din cadrul concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon”. Le găsiti aici.

Iar acum, anuntati-vă prietenii: până mâine, la ora 16.30, puteti să le votati pe cele care v-au plăcut cel mai mult. (Aveti dreptul la câte 4 voturi!)

23/10/2010

Cea mai gazdă bună (clasament proză arhiscurtă)

În urma voturilor a rezultat următorul

clasament al etapei a II-a

1. Eufemism 25 v
2. Contesa 19 v
3. Pedeapsa exemplara 18 v
4. Supravieţuitorul 17 v
5. Fiica toamnei 13 v
6. Muţenia dacă 12 v
Au mai primit voturi
Gazda perfectă… 9 v
Lovitura mortala, Nebunul si marea, Aranjamentul 6 v
Paloane colorate, CU UN PAS MAI APROAPE 4v
O gazdă perfectă, Blândetea toamnei, Simbioza 3 v
Nr. total de voturi: 148

După deadline
Lună plină

Iar acum

CLASAMENTUL GENERAL

1. LeeDee P. 22p
2. Bogdan 20p
3. Dan 17p
4. Cristian Dima 12p
5. Adela 10p
6. Sictireli 9p
7-8. Simion Cristian, LePetitPrince 6p
9-10. Ion Toma Ionescu, Carmen Negoiţă5p
11-14. dragoselu, starsgates, Geocer, Petra 4p
15-17. Gabi, Călin, Anca Vrînceanu* 3p
18. Vania 2p
19. Gabriela 1p

* Am adăugat punctajele corespunzătoare PA-urilor din urmă ale Ancăi.

Notă. Îi salut cordial pe toţi participanţii prezenţi (Bogdan, LeeDee P, Dan, Cristian Dima, Adela, Sictireli, Simion Cristian, LePetitPrince, Ion Toma Ionescu, dragoselu, starsgates, Geocer, Carmen Negoiţă, Petra, Gabi, Călin, Vania, Gabriela) şi viitori* (Leo, Cristian Lisandru, Geanina Lisandru, Ioan Bistriţeanul, ajnanina, Ioana, Lady A, Laura Driha, Mariana, Anca Vrânceanu)

* Ca să mă refer doar la câţiva dintre cei care au mai participat la concursuri de gen de pe aici 😉

22/10/2010

La vale (al treilea palon)

Cinstea si onoarea de a furniza tema etapei a treia a concursului „Cinci săptămâni în palon” revine PA-ului Eufemism, autor LeeDee P (conform votului).

Am ales tema La vale.

Vă astept PA-urile aici, până marti, 26 octombrie, ora 14.00. Baftă!

La Valletta (Dan)
Drumul de la aeroport până la hotel, aproape de Casa Rocca Piccola, a marcat o bizară întoarcere în timp, senzaţie amplificată în următoarele trei zile: am descoperit cetatea veche perfect îngemănată cu oraşul modern. O aşa de firească osmoză încât nu m-a mai uimit nimic: greci şi romani bând bere dimpreună, Roger I-ul de Sicilia plimbându-se cu mai-marele Casei de Hohenstaufen, Marele Maestru Jean de la Valette jucând golf cu Suleiman Magnificul. O particularitate: toţi îmbrăcaţi în zale lucii.

Urlaţi domnilor (starsgates)
Ploaia rece de toamnă îi udase de tot. Se însera, iar ei se rătăciseră. Îi cuprinse groaza.
O siluetă se profila în zare. Un localnic, se pare.
Se grăbiră într-acolo, plini de speranţă.
– Cum ajungem în sat?, îl întrebară.
– Urlaţi la vale, le spuse bătrânul.
Se uitară miraţi unul la celălalt.
– Ce să facem?, întrebară.
– No, bag de seamă că nu sunteţi de p-aici, spuse bătrânul zâmbind. Coborâţi la vale am vrut să zic.
Groaza se transformă în veselie. Râdeau amândoi imaginându-se urlând la vale.

Plecat la vale (Geocer)
Simtea ca nu se poate opri. Nu termina bine un pahar, ca si-l turna deja pe-al doilea. Whisky-ul era bun (invechit 12 ani in butoi de stejar), gazda era perfecta : ii daduse bautura la discretie. Iar el profita din plin. Doar ceilalti invitati pareau putin contrariati: “A luat-o la vale rau de tot, saracul”. De fapt, el simtea ca o luase in sus : spre al noualea cer. Iar fiecare pahar pe care-l golea il apropia si mai mult de fericire, facandu-l sa uite diagnosticul de boala incurabila pe care i-l pusese doctorul in urma cu doar cateva ore.

La Valeria (Ion Toma Ionescu)
Ma duc la vale de parcă lunii apele mării când vânturile desubt îşi aştern somnul şi păsarile se retrag într-un cântec mut. Alunec plonjând prin stelăria cerului cu îngeru-n spate surfând suplu sub cresta valurilor. E o linişte mare cât clipa din urmă rătăcită ca o oaie zăludă prin mărăcini. Dintr-o cornişa de deal prăvalită ca un acoperiş peste lume răsare soarele orb picurând sânge.
La Valeria încordarea lăsase pe frunte boabe de rouă. Reuşise păna la urmă infirmiera să-mi dăruiască sânge nou.

Terapie (Adela)
E miezul nopţii. Deschide încet uşa garajului, sperând să nu i se audă scârţâitul. Tot nu o reparase. Ia sub braţ sania fiului său şi iese tiptil. Strada este pustie şi albă. Se îndreaptă spre maidanul de la marginea oraşului, acoperit de zăpada ce strălucea în lumina lunii. Odată ajuns, îşi pune mănuşile şi porneşte spre cea mai înaltă pantă. Se urcă pe sania ce o şi pornise la vale şi strigă cât putu de tare: “Pârtiaaa!”
Când ceasul îi arătă ora 5, plecă spre casă. Începuse o altă zi de adult.

Strainul (bogdan)
Se pricopsira cu el pe la inceputul toamnei. L-au gasit atunci in marginea satului, ranit dupa batalie. Cum nu le vorbea graiul, i-au spus Rosu dupa culoarea parului si a barbii. Starostele l-a pus sa-si faca casa undeva mai la vale de sat, ca sa nu sperie copiii. Nu s-a suparat. La o vreme s-a apucat de fierarie si i-a mers vorba de harnic si saritor. In noaptea focului satenii au putut sa-i pretuiasca si curajul, caci Rosu luptase din greu cu vapaia ca sa le salveze casele. Numai apa insistase sa si-o care de la fantana lui, din vale.

Devenire (LeeDee P.)
Pornise la vale, devreme. Vroia să izbutească cu orice chip. Era firav, aproape nebăgat în seamă și își dorea să se desăvârșească. Frigul și umezeala nu-l împiedicau deloc, ba chiar îl îmbărbătau. Perseverent, strângea cu nesaț tot ce găsea în cale și se avânta cu vitejie mai jos, tot mai jos. Când l-au văzut, copiii cu obraji rumeni, care chiuiau jucându-se la poalele dealului, l-au înșfăcat și l-au făcut un demn om de zăpadă, cu nas de morcov, chipiu de strachină spartă și mătură la subțioară.

Extaz (Cristian Dima)
Eşti muntele ce îl urc şi-l cobor cu sărutări fierbinţi. Sânii tăi sunt pietrele ce le caţăr cu vârfuri de limbă de foc. La vale mă îndrept şi mă scald în focuri umede gustând din plăceri considerate de unii tabu. Cu palma-ţi ating genunchiul asemeni unui nor ce umbreşte pâlcuri de pădure tânără şi sărutul îl conduc în dolina de sub a ta bărbie. Eşti zâmbet de soare, extazul cascadei, parfumul trandafiriu ce îmi inundă simţurile şi ascunde trăiri dintr-o noapte furibundă. Eşti vis, eşti trăire!

La vale…bolovanul (Mariana)
Mână în mână urcă panta muntelui până la stânca aceea cu formă de amforă. Zările albastre le umplu privirile. În vale pădurile de foioase parcă stau cu rădăcinile în aer. Frunzişul aminteşte de tot ce e efemer ducând spre culmi miros de putred. Doar iubirea celor doi pare a fi veşnică. Mâinile se caută din nou, se aprind, se sting în îmbrăţişări pătimaşe. În clipa de răgaz, el dă cu piciorul într-un bolovan. Rostogolirile lui la vale îi amintesc că e mai bine să nu pornească bolovanul pasiunii.

Moment de luciditate (LePetitPrince)
Cand se intorcea de la munca trebaluia prin casa cu voie buna de parca culegea floricele. Se iubeau mult. Adesea se jucau copilareste. Odata, i-a tras verigheta de pe inelar si a pus-o pe degetul ei mare. S-au amuzat pana ce au facut o constatare uimitoare, dupa care ceva a cam luat-o la vale: verigheta ei avea un aspect tern – caci isi lasase stralucirea in numeroase munci casnice. Aurul verighetei purtate de el stralucea, la fel ca atunci, in biserica, cand preotul i-a unit la bine si la greu.

A fi sau a nu fi in randul lumii (LePetitPrince)
Dupa fiecare an scolar incheiat, bunica ii spunea ca a mai urcat un deal. Cand a terminat cu scoala, nepoata a venit la bunica si i-a spus ca s-au sfarsit dealurile, urmeaza muntii. Batrana a crezut ca e doar asa, o vorba. S-a inselat bunica. Nepoata s-a apucat de urcat muntii, la propriu.
„In loc sa se marite, sa intre in randul lumii, ea umbla pe coclauri…O ia la vale nepoata mea” – spunea adesea batranica, in timp ce privirile ii urcau, dincolo de geam, pe coamele muntilor vecini cu casuta ei.

La Înălțime (LeeDee P.)
Sile Delavale se născuse într-un sat de pe valea Oltului; de unde și numele, datorită căruia, în copilărie, suferise batjocura colegilor care-l strigau: “băi, ăla de pe jos!”. Așa că Sile își propusese să dea din coate, să ajungă cineva și să se uite la toți, de sus. A început la căpșuni, în Spania și a continuat la Paris, în construcții, unde l-a remarcat șeful lui francez și l-a trimis să facă o școală de liftieri. Acum, însoțește turiștii din Turnul Eiffel și privește de sus, o lume întreagă.

Valea tăcerii (Gabi)
Şi azi şi mâine iar,când tu taci,eu plâng.Din descumpănire am senzaţia că vând.Mirosurile de pe tejghele stau cu muşterii la rând în timp ce străpungi câţiva kilometri de vânt,la vale de cuvânt.Nu eu,doar vântul se uita spre mine boţit.Când taci,mi-e un dor cumplit şi taci înteţind.Şi azi şi mâine iar,cobor în vale să pot urca.Şi atunci când e mai uşor pentru explozia din cuvânt,atunci înseamnă că taci aşteptând la capăt de drum,iar mie aproape nu-mi vine să cred că am putut până aici să purced.

Valea Neagra (Anca Vrînceanu)
Ograda e plina de butuci ce asteapta sa se faca stiva pentru iarna. Iarna se anunta geroasa. Mos Vasile trebuie sa mearga mai la vale sa mai taie cu drujba niste busteni. Padurea nu e a lui, asa ca a fluierat dupa latosul ciobanesc sa-l insoteasca in Valea Neagra. La tara, batranii se chivernisesc cum pot, de cand cu noii improprietariti, nu mai au nici un rost. Mos Vasile se puse pe treaba cand trei impuscaturi oprira duduitul drujbei. Doar cainele se mai auzi, jelindu-si stapanul in abisul vaii…

Viata la tara (Petra)
Stanga, dreapta, lan cu margarete, albe cu mijlocul galben; in departare se vede padurea. Verde, albastru, soarele arde. Are o ie alba barbateasca, gumari si pantaloni negri. In spate duce o coasa si cu mana stanga o tine pe Coca. Fluiera incet si mai spune din cand in cand “Ciocarlia!” si ridica ochii spre cer. Il vezi de departe coborand la vale, cantand si mangaind calul. Aducandu-mi aminte de fuga spre bunicul, din vale spre varful dealului, zic in sinea mea ca tare frumoasa-i viata la tara.

Puhoiul (Sictireli)
Cerul scapara continuu ca-ntr-o Apocalipsa. Un viet de locomotiva deraiata cobora de pe dealuri in valea unde oamenii isi construise casele din totdeauna. Ploaia s-a pornit cu putere. Un suvoi urias s-a pornit din varful muntilor si a spintecat satul in doua cum crapa arsita verii coaja unui pepene. Apa furioasa l-a aruncat ca pe o papusa de carpa intr-un cires si de acolo l-a tarat pana, hat! la conflunta cu Siretul. Acolo l-au gasit sfasiat de haine si plin de sange. Abia mai rasufla.

după deadline
Uriaşul (Călin)
A fost odată ca niciodată un uriaş atât de mare încât, din doi paşi, trecea într-o clipă peste şapte ţări şi peste şapte mări. De mare ce era, i se păreau aidoma vârful Everest şi Groapa Marianelor. Altfel spus, din punctul de vedere al uriaşului nostru, pământul era plat. Ceea ce devenise plictisitor. Aşa că într-o zi a plecat spre capătul Pământului, doar-doar va afla ceva interesant. Iar acolo, ce să vezi: o vale adâncă, în care sclipeau stele, ca o amintire din vremea în care era bebeluş, în poalele maica-si.

NOTă (grupul PA-urilor de fix 500)
La Valletta (Dan)
Terapie (Adela)
La Valeria (Ion Toma Ionescu)
Devenire (LeeDee P)
Moment de luciditate (LePetiPrince)
A fi sau a nu fi în rândul lumii (LePetitPrince)502 semne la o numărătoare mai atentă (lipseau niste spatii după semne de punctuatie)
La înăltime (LeeDee P)
Valea tăcerii (gabi)după ce am lăsat spatii libere după semnele de punctuatie, au rezultat 514 semne 😦
Viata la tară (Petra)
La vale… bolovanul (Mariana)si totusi 499…

neeligibile
La Valeria (Ion Toma Ionescu) are 600 de semne.
a fost eligibilizat 😉

după deadline
Aurel – file de poveste – Vania
Viaţa lui Aurel o luă la vale încă de pe la începutul său, însă acum mişcarea acesteia spre hăuri păru să accelereze, dacă putem identifica încremenirea cu mişcarea accelerată. Totuşi, mici satisfacţii îl încercau pe eroul nostru, cam ca atunci când te scarpini ori te scobeşti, mânat de micoze şi eczeme. În definitiv, cu ceva trebuia să-şi umple timpul. Astfel că şi personajul în discuţie râgâia, strănuta, ori mai răspundea la vreun salut, aceasta din urmă mai rar, totuşi, căci cine să-l salute pe Aurel? Câte-un străin, uneori. Şi, astfel, zilele trec în mod ireversibil, cum trec ele pentru oricine.

20/10/2010

Cel mai bun whisky (despre proza arhiscurtă)

Tinând cont rezultatele votului pentru PA-urile primei etape (cel consemnat la miezul noptii de luni spre marti, când se dăduseră 120* de voturi), iată clasamentul primei etape a concursului „Cinci săptămâni în palon”:

1. The party 19 voturi
2. Haiku 16v
3. Hoinar 13v
4-5. Necrolog, Un whisky mic pentru Caniul meu 10v
6-7. Beţie, Gustul de ploşniţă al libertăţii 9v
Au mai primit voturi:
RĂTĂCIRE, Un whisky bun şi o femeie frumoasă 7v
Doctorul 5v
Regăsire, Nimic nu se compară, Javra ordinară plângea 4v
Încă un „bum” 3v
(Total voturi: 120)

Au mai trimis texte
– după deadline
Paharul de whisky
Proces tehnologic
–n-au respectat „clauza 500”
Fascinatia clipei
Un whisky bun

*În clipa în care scriu există în poll 133 de voturi, dar deja sunt neoficiale.

Iar acum

clasamentul general la zi

1. Bogdan 11p
2. Dan 10p
3. LeeDee P. 9p
4-5. Cristian Dima, Sictireli 6p
6. dragoselu 4p
7-8. LePetitPrince, Simion Cristian 3p
9-13. Petra, Carmen Negoită, gabi, Vania, Geocer 2p
14-17. Ion Toma Ionescu, Gabriela, starsgates, Călin 1p

NOTĂ.
Mai jos, lista participantilor de până acum: bogdan, LePetitPrince, Dan, dragoselu, Cristian Dima, Simion Cristian, Carmen Negoiţă, Geocer, starsgates, LeeDee P., Petra, gabriela, Cristian Dima, gabi, Sictireli, Vania, Ion Toma Ionescu, Călin

19/10/2010

O gazdă perfectă. Al doilea palon

Urmare a votului exprimat de domniile voastre, am extras tema etapei a doua a concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon” din PA-ul The party, al lui bogdan.

Asadar, doamnelor si domnilor, tema a doua este

O gazdă perfectă

Vă astept textele aici, până joi, 21 octombrie 2010, ora 18.00 (dati sfară-n tară).
Baftă!

UPDATE.
Au început să apară PA-urile.

Pedeapsa exemplara (bogdan)
Balta rosie se intinse rapid peste podeaua aspra de piatra. Picaturile de sange zburasera prin intreaga incapere depunandu-se ca niste lacrimi maro peste hainele si fetele tuturor. Randul de oameni aflati in fata lui nici nu se miscase in timpul demonstratiei. Doar forma de carne de la picioarele lor se mai zbatea convulsiv in agonia dinaintea mortii. Pedeapsa fusese exemplara caci stapanul nu dorea ca vreun scalv impertinent sa-i distruga cumva reputatia de gazda perfecta si extrem de cordiala.

Supravieţuitorul (Dan)
Exilat din propria-i lume, alungat ca un nevrednic din locul în care se născuse şi unde o ducea atât de bine, singur rămas în viaţă din numeroasa-i familie. Un adevărat genocid, ce mai! Ce-a fost în capul lor să îmbăieze potaia cu şamponul ăla blestemat, ca să ne schimbe nouă ordinea firească a lucrurilor. Acum sunt singur pe lume şi mi-e foame; mai fac o ultimă încercare.
«Perfect! Aşa gazdă mai rar.» suspină puricele ghiftuit, tolănindu-se confortabil la umbra unei aluniţe brune, pentru siestă.

O gazdă perfectă (Simion Cristian)
E greu, e foarte greu când nu ai cui să-i spui o vorbă! O vorbă ce vine din fundul inimii şi pe care vrei s-o împărtăşeşti. E şi mai greu când ştii că această vorbă a ta poate să înlăture gândul rău persoanei de lângă tine. Simţi o povară, o greutate prea mare care te apasă şi pe care nu te simţi în stare să o cari. Pornirea firească, umană, este să vorbeşti! Să împărtăşeşti gânduri, năzuinţe. Cel care îţi interzice asta este fără suflet. Omul ăsta nu este şi nu va fi niciodată o gazdă perfectă!

Blândetea toamnei (LePetitPrince)
Toamna nascoceste nuante de verde si toarna cu ruginiu. Culorile ei te tulbura intr-atat, incat, dai jos de pe piedestal amintirea ciresilor infloriti si nu-ti mai pasa ca primavara era toata un zambet si nici ca nu mai musti rodia verii. Dezertezi fara scrupule in poala toamnei. Starea de spirit a toamnei este blandetea. Te ia cu frumosul si nici nu te prinzi cand cazi cu nasul in zapada.

Aranjamentul (Călin)
Abia după patru luni de la divorţ, dl. Lică şi-a dat seama că-i lipseşte ceva. Atunci a întâlnit-o: o femeie frumoasă, strângând gunoiul din parc. „Iţi dau eu salariul minim, nu te irosi aici. Dacă vrei, vii la mine acasă, joia. Facem dragoste sau doar te privesc”.
Ina parchează la trei străzi de blocul domnului Lică, aşa cum face în fiecare zi de joi care a trecut de la acţiunea eco din parc. Dl. Lică i-a părut atât de simpatic atunci şi s-a dovedit apoi o gazdă perfectă (şi un amant acceptabil), încât nici azi nu-i poate spune adevărul.

Lovitura mortala (Sictireli)
Se pregatea sa iasa din adapost, cand il zari cum venea rascolind frunzele si amusinand cu precautie in toate directiile. A fost inspirat cand si-a construit patuiacul. O gazda perfecta pentru panda. Isi opri respiratia sa nu trezeasca suspiciuni salbaticiunii care se apropia de capcana. O bufnitura, ca a unui copac trantit la pamant, tulbura linistea padurii. Inainte ca mistretul sa-si dea seama ce i se intampla sari si-l lovi scurt la jugulara. Sangele il fulgera pe frunte cu semnul victoriei.

Paloane colorate (Geocer)
Se trezise de la prima ora si imediat se pusese pe treaba. Mai intai aspirase prin toata casa, apoi stersese praful si aerisise. Se asigura de faptul ca in aer va pluti un miros discret de parfum, mai impinse un pic un fotoliu care I se parea a nu fi corect aliniat cu celalalt, indeparta cu grija de pe mocheta o scama imaginara, isi mai privi inca odata cu un ochi critic opera, apoi dadu din cap multumita.
De-acum totul era perfect : lucratorii de la gaze puteau veni sa faca revizia instalatiei.

Gazda perfectă…
(starsgates)
…va fi azi pentru musafirul ei, îşi spuse domnişorica cu ochi mari, albaştri şi părul cârlionţat.
Aşeză cu grijă ceşcuţele cu ceai din fructe de pădure pe tăviţă, puse mierea aurie lângă, ridică tăviţa cu grijă şi se îndreptă zâmbind şi cu paşi mărunţi spre măsuţa la care era aşezat oaspetele.
Aşeză graţios tăviţa pe masă şi întinse ceşcuţa cu ceai musafirului ei.
Sorbi apoi încet din ceaiul ei.
– Mă bucur că aţi trecut pe la mine domnule Urs, spuse domnişorica.
Ursuleţul de pulş zâmbea fericit.

Eufemism (LeeDee P)
Se considera o gazdă bună, chiar perfectă: își avea reședința într-o zonă pitorească, pe o coastă de deal, nici prea la vale, nici prea la munte, de unde se putea contempla în tăcere, albastrul infinit al cerului; ciripitul jovial al păsărilor, susurul pârâiașului din apropiere și foșnetul vântului rătăcit printre crengi, ofereau o ambianță muzicală de adâncă odihnă; iar aroma de flori proaspete desfăta gusturile tuturor. Și nu prea înțelegea de ce era evitată oaza de liniște de sub crucile lui…

Muţenia dacă (Ion Toma Ionescu)
Îi scurtase de cap omul un roman. I-a scos apă ne-ncepută din fântână şi i-a turnat să se cureţe de sânge şi sudori pe mâini şi pe chip la rădăcina unui pom. La primit în odaia bună cu ferestre la răsărit şi flori de muşcate. A întins stergarul pe masă şi la omenit ca pe-un învingător cu pâine şi vin. Tot timpul a rămas în picioare mândră. Pe cărarea nopţii în rătăcire la însoţit reavănă ca un ogor. I-a făcut un fiu.
L-a iertat si l-a iubit. O gazdă perfectă. Doar că nu i-a vorbit în limba dacă.

Contesa (Adela)
Rochia lungă, de catifea, în culoarea vişinei putrede, foşni pe parchetul “Versailles”, ce scâncea uşor, sub botinele-i fine. Din şemineu, flăcările dansau vesele, în contradicţie cu starea ei de spirit. Sfeşnicele mari sprijineau lumânări ce pâlpâiau jucăuş. Pianul din colţ, în perfectă armonie cu mobila masivă, clasică, părea să-şi fi uitat menirea. Contesa se opri în mijlocul camerei, mângâie argintăria şi cristalele, suspinând după vremurile când era o gazdă perfectă. O lacrimă căzu discret.

CU UN PAS MAI APROAPE (Carmen Negoită)
Ar fi dat orice să poată sparge obstacolul ce-l împiedica să ajungă la el. Dorea să îl scoată din tăcerea lui şi să-i înlăture misterul în care se învăluise. Îl desenase, îl visase, citise totul despre el până când a plecat în călătoria ce avea să-i aducă mai aproape decât sperase vreodată. Venise de departe pentru a-l scoate la lumină, pentru a-i reda frumuseţea şi mândria de odinioară. Gheaţa fusese gazda perfectă de milioane şi milioane de ani pentru mamutul preistoric pe care îl decoperise.

Nebunul si marea (LePetitPrince)
Marinarii il vedeau in fiecare seara cum privea ore in sir marea de pe puntea de la prora. Spuneau ca e cam scrantit si ca i se tragea de la o cursa cu bucluc, cand motorul principal s-a defectat si motoarele auxiliare l-au lasat rand pe rand, in plina furtuna. Cum a ajuns vaporul in port a ramas un mister. Omului nu-i pasa de ceea ce se spunea pe seama lui, el avea de respectat o intelegere cu marea. In plus, cea care i-a gazduit vaporul o viata, i-a promis si un spectacol de cabaret cu sirene.

Simbioza (Petra)
Cand am venit aici imi doream o gazda perfecta, as fi vrut sa fie o tanara de 28-30 ani, bruneta si frumoasa. As fi vrut sa fie precum e teiul vascului, asa cum teiul frumos este gazda perfecta pentru vascul albicios. Ar fi fost ca o simbioza. Am tresarit cand am vazut-o prima data, avea parul scurt, in jur de 60 de ani. Primele zile am vazut-o goala prin casa. Mi-am dat seama ca simbioza e pentru plante, iar nu pentru oameni si ca oricat de ieftina ar fi o gazda, mai bine in chirie, asa… singur.

Fiica toamnei (Cristian Dima)
Lua de jos un mănunchi de frunze ruginii şi le aruncă spre înalt ca şi cum ar fi vrut să le redea pomilor. Râse când începură să cadă în jurul ei. Era ca un copil zvăpăiat şi vântul i se juca frumos în păru-i de castană. Când simţi picuri de ploaie rece pe faţa albă şi catifelată începu să râdă în hohote şi să se bucure. Dansa învârtindu-se în paşi de vals imaginând-şi iubitul lângă ea. Toamna pentru ea e cea mai bună gazdă. O vedeam în fiecare zi de la fereastră legănând frunze în joc ştrengar.

după deadline

Lună Plină (Gabi)
Separ zâmbetul care cred că-i al meu de zâmbetul care-i pentru ea,deja am învaţat că nu e greu.De nu m-ar încurca vocile care strigă în acelaşi timp
la mine şi la Lună. -Ţi-am spus vreodată că e greu să fii fericit?- o întrebasem azi noapte pe Lună. -De ce sa fie greu? Nu ţine totul de imaginaţie? – îngânase ascunsa de ea, după o astrală dună. De câte ori Soarele mă înfruntă, numai tu eşti gazda-mi perfectă, pământene al cărui nesomn mă alinţi că-ţi sunt inspiraţie.Înnebunesc după tine când mă vezi „Lună plină”.

Expozitia (Anca Vrînceanu)
Mergea pe drumul laturalnic al cartierului iar cainii hamaiau in curtile cu garduri strambe. Astfel o lua la picior de frica sa nu-l apuce intunericul caci soarele de abia mai mijea la apus. Spera sa il gaseasca pe dl. Lazar treaz si sa ii spuna vestea cea mare.
– O bine ai venit fiul meu, ce-i cu tine?
– Nea Lazar, ardeam sa iti spun vestea cea mare, maine voi avea prima mea expozitie. Datorez tie tot succesul meu de pana acum.
– O fiul meu, tu esti cel care trebuie sa primesti darul muncii tale.

NOTE.
PA-uri de fix 500:
Pedeapsa exemplara (bogdan)
Supravietuitorul (Dan)
O Gazdă perfectă (Simion Cristian)
Muţenia dacă (Ion Toma Ionescu)
Nebunul si marea (LePetitPrince)
Lovitura mortala (Sictireli)
Gazda perfectă (starsgates)
Contesa (Adela)
Fiica toamnei (Cristian Dima)
Eufemism (LeeDee P.)

OBSERVATIE.
Am recitit PA-urile si am descoperit că „Mutenia dacă” are 500 de semne, dar nu respectă clauza gramaticală (probabil din graba de a trimite textul la timp, au pierit pe drum câteva cratime). Sorry.

18/10/2010

Un whisky, un vot

Vă invit, dragi prieteni, să votaţi PA-urile care v-au plăcut, Sunt cele eligibile din prima etapă a concursului de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon„. Le găsiţi pe toate aici.
Fiecare dintre voi are dreptul la trei voturi (am socotit aşa: la fiecare cinci PA-uri de pe tabloul principal se adaugă un vot – sunt 14 PA-uri eligibile, fiecare arbitru are la dispoziţie câte trei voturi; arbitru poate fi oricine apare pe aici 😉 ).
P.S. Chemaţi-vă prietenii! 😉

Cred că am uitat să setez durata poll-ului. Voi lua în considerare, deci, situaţia înregistrată la miezul nopţii dintre luni spre marţi, astfel încât marţi dimineaţă să putem anunţa tema noii etape, care va fi aleasă pornind de la PA-ul câştigător.

Baftă!

P.S. Le mulţumesc frumos tuturor celor care au participat la prima etapă a concursului. Vă aştept şi la următoarele, atât pe „veterani” cât şi pe aceia care încă n-au apucat să participe.
Îmi pare rău pentru textele care nu s-au încadrat în „norma” de 500 de semne (dar nu mai mult de 550 de semne) şi pentru cele sosite după deadline.

13/05/2010

Pizza/mâncare chinezească. Orasul PA

Etapa a 7a, pizza/mâncare chinezească (delivery), a concursului de proză arhiscurta Orasul PA încearcă să exploreze complicata lume a păpicii comandate pentru birou sau pentru acasă.
Deadline: duminică, 23.58.
Baftă vouă, voinicii mei!

P.S. Vă reamintesc: votati PAurile etapei 6!

UPDATE1.

Cu 5 ore înainte de deadline, am primit 8 PA-uri

Tentacule
Tăiase tentaculele caracatiţei cu o grijă exagerată, inutilă, i-ar fi zis ea, dacă l-ar fi văzut. Le-a pus pe plită, lângă cubuleţele de ceapă şi mugurii de bambus, ce se căleau, în grămăjoare. Apoi a amestecat, a stropit cu sos de soia, a mai amestecat un pic, a aşezat totul pe un platou. După câţiva paşi, bătea în uşa de la dormitor. „Comanda dumneavoastră”, a spus, intrând. Ea îl aştepta, goală. A aşezat platoul în mijlocul patului, apoi au început hârjoana, de-a valma, printre bucate. Ce rafinament!

Foame românească
Două boabe de orez
Au rămas pe farfurie
Şi se uită la chinez
Care le zâmbeşte frez
Şi-ar pluti de bucurie.

Doar că sosul cel tomat,
Şi cu gust de arahide,
S-a lăsat de tot mâncat
Şi l-a pus la îngrăşat
Pe colegul Aristide.
Că de când fost-a-n Shangai
Vrea mâncare chinezească.
Şi mănâncă-orez cu pai
Şi mâncăm şi noi, dar vai!
Ce prostie omenească.

Foamea nu ne-o potolim,
Pauza-i pe terminate.
De chiulit n-o să chiulim,
Iar de foame de murim,
Nu ne-o plânge nimeni, frate.
Poate s-o gândi vreun şef
Să ne facă o statuie
Dacă va avea vreun chef.

Intuiţie feminină
Cei doi nedespărţiţi de altădată erau acum la un km distanţă, fiecare în biroul lui, ea mâncând pizza, iar el, mâncare chinezească. Li se făcuseră acru de toate.Seara o aveau de împărţit între obligaţiile casnice şi un pic de romatism. Dar, de unde?! Parcă era între ei un platou uriaş pe care alunecau mereu din dorinţa de a-l parcurge. Renunţa fiecare parcă prea uşor. Intuiţia feminină o ajută pe ea să simtă pericolul. Începând de a doua zi, cei doi servesc prânzul împreună amintindu-şi culoarea ochilor celuilalt.

Domnul Lică antrepenor
Domnul Lică tocmai s-a întors de la Shanghai încărcat cu noutăţi, fotografii şi multe de povestit. Am aflat că l-ar fi impresionat foarte mult mâncarea chinezească veritabilă, aşa, ca la ea acasă, crocantă, cu pui abia ieşiţ din găoace, caracatiţe languroase sau capete de găină crestate. Drept care, vremurile fiind grele şi românii mâncăcioşi de orice, s-a hotărât să-şi deschidă propriul restaurant chinezesc, cu livrare la domiciliu. Iar până atunci, organizează doar concursuri pe această temă.

Alien
Cutia-cloşcă îşi strânse sub capac puii-cuburi de brânză topită, cotcodăcind lactat. Furculiţa se scobea în dinţi, relaxată. Prânzul ăsta va şoma. Din frigider răzbătu un oftat prelung. Oala cu ciorbă, căzută ireversibil în depresie, se tânguia la rece. Salata se fleoşcăi când auzi soneria. Clinchet de mărunţi, trântit de uşă, şi OZN-ul din carton poposi pe masa din bucătărie. Când Omul deschise nava, Faţă-de-Pizza le rânjea cu chip schimonosit de caşcaval topit, scoţând la ele limba de ardei iute.

Comandă
Bună ziua, avem pizza, avem toate felurile de pizza. Pizza naţională şi internaţională. O sugestie? Vă recomandăm pizza regională, comandaţi în funcţie de regiunea din care veniţi. Ardeal, Oltenia… Sunteţi din Moldova? Avem o pizza moldovenească de stă mâţa-n coadă! Cu ce e? Ingrediente demne de un stomac nobil! Castraveţi muraţi, fasole, ceapă şi jumări. Aluatul e subţire ca foaia de ziar, cum altfel? Nu, dacă sunteţi la birou, nu recomandăm. Mai bine una vegetariană. Rămâne? O alegere perfectă!

Pranz sanatos
Cu toate ca lucra de mult timp la multinationala, Gore nu-si schimbase obiceiul de a manca ce-si aducea la pachet: o bucata mare de branza, paine si o ceapa. Colegii isi comandau pranzul zi de zi la firma de catering. Gore nu intelegea cum pot ciuguli asa timp indelungat din casoletele acelea minuscule. Dupa ce terminau de mancat, invariabil, colegii ieseau la tigara, timp in care, Gore, nefumator, manca. Reintorsi in birou, colegii spuneau ca parca simt un miros neplacut. Gore spunea ca parca simte si el.

Dilemă
Se hotărâse să nu gătească nimic azi. Să-şi ia o zi liberă din funcţia de gospodină. Uite, ar putea comanda o pizza, la Don Giovanni. Dă un telefon şi-i vine băiatul cu pizza la uşă.
Sau poate merge la restaurantul chinezesc de după colţ. Domnul Feng Xu s-ar bucura s-o mai vadă pe acolo. Şi-ar comanda orez cu pui şi creveţi şi ar sorbi tacticos din ceaiul pe care domnul Feng mereu il dă pe gratis,doar să aibă cu cine vorbi şi el, nu, nu în chineză ea nu ştia chineza, nici el româneşte ci în ungureşte, asta era limba comună.
Dar n-avea chef nici de asta, aşa că pregăti nişte mici româneşi la tigaie.

Schimbare
Pizza havaiană se opintea în sertarul congelatorului, frământată de întrebări. Ar fi vrut să iasă și să vadă ce se întâmplă. Era duminică, la prânz și familia servea de fiecare dată mâncarea preferată a copiilor, pizza havaiană; de-asta se mira că n-o bagă nimeni în seamă. Auzise ceva despre o schimbare, dar schimbarea fusese atunci când renunțaseră în favoarea ei, la cartofii prăjiți cu friptură. Abia când țârâi soneria, pricepu că și ei îi sunase ceasul schimbării: sosise mâncarea chinezească!

Pizza la tomberon
Se apleca peste buza tomberonului rascolind gunoiul cu batul. Cotarla i se incurca printre picioare, nerabdator sa-si primeasca portia de mancare. Il lovi cu piciorul. Jigodia se trase doi pasi si aseza pe labele din spate, asteptand ca omul sa scoata capul din tomberon. Coada ii matura colbul intr-un ritm constant. Omul scoase in sfarsit capul din tomberon tinand in mana o cutie de carton careia ii deschide capacul. Apuca intre degete ramasitele unei pizza. O mirosi si o arunca scarbit cainelui care o infuleca hulpav.

Etichete: ,
17/04/2010

Oraşul 1. Scara blocului

Începe prima etapă a concursului de proză arhiscurtă „Oraşul”.

Tema etapei: Scara blocului.

Deadline: miercuri, 21 aprilie, 13.00.

Trimiteti PA-urile pe adresa ticorosu@yahoo.com.

Baftă!

Notă.

Vă rog să-mi spuneti, până la deadline, cine doreste să fie GE si dacă si cine doreste să organizeze concursuri atasate, gen concurs de ghicit, concursul arbitrilor samd.

Iată PA-urile

Interfon: 69# Autor: ?
Bloc PB19, scara C. Prefabricate din beton; înainte de 1989 se numea 3, acum a devenit scara C. Alte schimbări nu sunt; ba da: au mai murit câţiva, iar alţii s-au pensionat. În casa scării, mirosurile revin succesiv: sarmale în decembrie, friptură de miel în ajun de Paşte şi cozonac de ziua tuturor sfinţilor. N-am ştiut niciodată cum îl cheamă pe puradelul lui tanti Vifina, cea care mătură marţi şi joi, iar sâmbătă spală scările; acum e student în anul I la Economia agroalimentară şi a mediului.

Capitularea  Autor:?
În toiul căutărilor pentru eşarfa primită cu ocazia sărbătoririi a douăzeci de ani de căsnicie, câteva etaje mai jos – dacă nu chiar la subsol – domnul V, lăsat pe străzi de fiică-sa şi ginere-su ăla hrăpăreţ, îşi va scutura, folosindu-se de ceea ce pare o cârpă, firimiturile din barbă. Detaliul acesta s-ar dovedi de prisos în cazul în care domnul B – desigur, soţul doamnei B – nu dăduse de pomană deopotrivă, pe lângă colţul de pâine, eşarfa. Era un fel de fluturare a steagului alb, am putea spune.

Sărut adolescentin Autor:?
Îţi aminteşti cum ascultam înfriguraţi fiecare zgomot venind din apartamente, fiecare uşă care se deschidea, fiecare pas care cobora scara? Oare emoţia primei noastre îmbrăţişări era cea care ne făcea să ne înfiorăm, sau frica de a nu fi surprinşi de cineva? Mireasma părului tău, obrajii îmbujoraţi de freamătul aşteptării, ochii scânteietori şi buza de jos răsfrântă, vibrând întrebător, pe toate mi le amintesc din acea seară când ne-am sărutat pentru întâia dată, în scara blocului tău, iubire.

Mare vânzoleală… Autor: ?
pe scara blogului, stimaţi comPAtrioţi. Pesemne Călin şi-a pus prea multă miere-n ceai (că altă explicaţie, pur şi simplu, n-ai) şi-astenizat de-atâta pepsi cu narcise hotărî să dea c-o cheie, de la casă pare-mi-se, câte un autograf, şi-apoi unde oare dacă nu pe fiece maşină din parcare? Supăraţi foc, vecinii de blog se-nfăţişează, buluc, la uşa iscăliciului.Poc!Poc!Poc! Bună ziua, îmi scuzaţi gestul, dar, cum s-ar spune, contează intenţia, şi-acum că în sfârşit v-am reţinut atenţia pot să vă spun: a prins viaţă Oraşul!

Întuneric Autor:?
Nu, lanterna e bună pentru citit „Cireşarii” sub plapumă, n-am nevoie de ea când se întrerupe lumina. Pe cinstea mea, zici că sunt liliac! Cum intri în bloc, treci pe lângă colţul îndrăgostiţilor, mai urci puţin şi ştii că tanti Coca a prăjit iar ceapă, încă vreo două trepte şi te latră Trepăduş, pechinezul antipatic, pe la trei nenea Toma ţipă iar la nevastă-sa, e beat. Mai sus cu un etaj e bara de care şi-a spart capul Ionel, pe urmă treci pe lângă peretele pe care e scrijelit „Queen” şi gata!

Cel mai tare tată Autor:?
Se ştie că toţi copiii pentru a nu urca la culcare, în fiecare seară se adunau în scara blocului. Şi ce de jocuri mai erau! Într-o seară am jucat Omul Negru până a ieşit tanti Mariana să ne fugărească. Totuşi cele mai frumoase seri în scara blocului au fost cele în care tata aducea pufuleţi. Venea cu un sac de pufuleţi şi copiii săreau pe el cu căciulile întinse. Chiar dacă nu mai ajungea în casă cu cine ştie ce, eram cel mai bucuros copil că tata era considerat de către copiii vecinilor cel mai tare tată din cartier.

Nedumerire Autor:?
Cum intri, pe partea dreapta, stau aliniate. Gurile sunt deschise mereu. Sunt nesatule si inghit, fara protest, de la reclame-promotii la avize si scrisori. De prea plin, uneori, micul hau isi arata maruntaiele.
Administratorul a demontat tot ceea ce nu era uniform. Toate sunt standard. Oare sperantele celor care le eviscereaza sunt asemanatoare?

Uliţa cu trepte Autor:?
Urc din ce în ce mai greu scările acestea şi oftez vorbind cu străinul din mine: Ce e scara blocului?! O uliţă cu trepte pe care aş putea-o numi ,,scara copilăriei”. Hm! Betonul a ucis orice urmă de poezie. Vizorul ne deformează chipurile şi sufletele. Suntem prea aproape, uşă-n uşă,  şi totuşi prea departe.Uliţa asta cu trepte ne-a făcut să credem că urcăm…Ne-a făcut pasul dur cu întoarceri bruşte. Ne atingem sacoşele pe scări , şi umerii, dar nu ne mai atingem inimile.

Nuntă la scară mică Autor:?
Dacă aş şti să merg vertical, aş fi din cinci paşi la uşa ei. Spirala scărilor îmi sfredeleşte trupul ca un tirbuşon. Uit că-s mire. Uit de trandafirii roz din buchetul ce s-a săpat în palme. Iată-mă-s la uşa ascunsă după baloane albe şi roz. Doamne, e deschisă larg. Privesc în urmă la mulţimea de nuntaşii înghesuiţi pe scară. Cineva strigă:
– Băi, ia-ţi mireasa şi hai în faţa blocului că ne sufocăm aici!
La coborâre observ, datorită ei, tiuluri şi panglci agăţate de balustradă, că deh!, e nuntă în scara blocului. Tirbuşonul încă sfredeleşte…

Orasul de provincie Autor:?
Stau pe o banca, caldura mare nene Iancule.
Langa semafor e vechiul cos de gunoi. Oare cine a ales culoarea verde ?
Poate doar sa ne indemne sa aruncam acolo resturile si nu pe jos.
Sunt verzi ca sa se asorteze cu iarba, copacii, e pur si simplu vorba de ecologie, sa dea impresia ca fac parte din natura.
Si pentru ca e in timpul saptamanii, nenea de la salubritate ce goleste cosul.
Troleul 44 opreste in statie. Din multimea confuza de corpuri, 2 oameni cunoscuti imi apar in cale, prietenii mei.

Flashback Autor: ?
Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti. Se instaleaza in corp prin tremurat, si in minte prin ganduri intunecate. Revezi scena ca pe un film de groaza. Zi de zi iti acoperi ochii cand intri in locul acela imputit si plin de pisat. Dar mirosul, mirosul e inconfundabil. Uneori cand speli ramasitele jegului plantat de el in tine, bagi capul sub apa si urli cat te tin plamanii. Apoi o iei de la capat. Frica nu ucide, dar nu te lasa sa traiesti.

Scara blocului (Ilarion) Autor: ?
Ilarion locuia la doi. Cum liftul se strica zilnic, şi-a făcut o scară din lemn. Una lungă, zdravănă. A proptit-o de pervazul de la dormitor. Privit ca o ciudăţenie la început, omul la patru ace care cobora dimineaţa pe scara de lemn şi urca seara devenise o marcă a blocului T4. Când s-a mutat, Ilarion a vrut să-şi ia scara cu el, dar era prea lungă şi prea zdravănă, deci greu de transportat. Vecinii l-au asigurat că vor avea grijă de ea. I-au spus „scara blocului” şi au făcut-o gard. Un gard lung.

Autor necunoscut Autor:?
Prima bubuitură a fost ca o glumă proastă. Încă nu i se stinsese ecoul când s-a auzit a doua. La a treia, locatarii începuseră să se întrebe „ce-i?”. A patra bubuială nu s-a mai auzit, dar horcăiala vecinului Panait se distingea clar. Nu s-a aflat cine a chemat Salvarea, dar abia atunci când s-au auzit sirenele scara blocului a început să se umple de curiosi. Asta a întârziat dramatic măsurile de prim-ajutor. Panait si-a dat duhul zvârolindu-se, în urma unor plăgi prin împuscare, autor necunoscut.

Tovarăşul Prună  Autor: ?

Locuiam pe aceeaşi scară cu administratorul blocului din Berceni, tovarăşul Prună. Cam la o lună de la depunerea actelor mele de emigrare în SUA, l-au contactat autorităţile locale. Mă abordează vesel:
– I-am dat sectoristului referinţe excelente despre tine.
Brusc mi-a sărit ţandăra!
– Cine mă-ta te-a pus?
Înainte, totdeauna eram politicos cu el:
– Ce-am greşit?
– Referinţele bune sînt pentru turişti. Emigranţii trebuie să fie tipi răi, fără onoare, recalcitranţi, nedoriţi de societatea socialistă!

Doua lifturi Autor: ?
Instiintare
Pentru a economisi efortul de tractare Newton/kg forta si a asigura securitatea utilizatorilor, la adresa str. Pescarusului 3, bl C4, sc A, sector 2, Bucuresti, cele doua lifturi vor functiona : Liftul din stanga sensului de intrare in scara va urca pentru etajele 2, 4, 6, 8, 10; Liftul din dreapta sensului de intrare in scara va cobori pentru etajele 1,3,5,7,9
Administratorul ofta si scrise.
Nota
De maine toti locatarii ie obligati sa foloseasca liftul din stanga cu sot si cel din dreapta fara sot.
Sub avizier, cu carioca, aparu imediat: da vaduvele si divortatii?

Scara şi liftul Autor: ?
Era odată o scară, care iubea platonic un lift. Îi plăcea alunecarea lui lină, în sus şi în jos, acel du-te vino aproape erotic. Îi plăcea uşa liftului, atunci când se deschidea şi lăsa să se întrevadă ceva din intimitatea lui metalică. Şi, mai ales, îi plăceau butoanele şi beculeţele. Şi liftului îi plăcea scara, deşi o privea cam de sus, chiar şi se afla la un etaj inferior. Se simţea modern, se privea pe sine ca fiind tehnologie avansată. Se uitau, unul la altul, cu jind, fără să se atingă vreodată.

Scara blocului (închid uşa) Autor:?
Inchid usa, si pentru prima oara imi analizez scara blocului.Se vede ca mii de maini au atins-o, au pictat-o , au ucis-o .La cate certuri, la cate separari ale trupului de catre suflet a asistat, cate regrete s-au stins in urma pasilor fugariti de soarta, pe treptele acelea putrezite de vreme.Bara de fier incheaga un intreg , un mijloc de aparare a blocului vechi in care am fost nevoita sa locuiesc.Pe pereti sunt doar urme de negreala, de ura , de o adormire a propriei constiinte.

Infima clipă Autor:?
Mi-s dragi copiii care-mi aleargă scările, tropăitul şi ţipetele care-i însoţesc. Ştiu toate secretele, zvonurile, bârfele şoptite din vârful buzelor de pensionarii care-mi locuiesc parterul. M-am îndrăgostit la fiecare sărut timid surprins în colţurile-mi întunecoase.
Am vrut să strig, chiar am strigat!, când ea s-a aruncat din înalt. I-am auzit deznădejdea şi am primit-o într-o îmbrăţişare mută. Atunci şi-au dat seama oamenii de inexistenţa ei şi, pentru o infimă clipă, nu s-au mai înstrăinat.

Noaptea scărilor Autor:?
Dar, în fiecare seară,femeia care număra cu bătăile inimii sale minutele lui de întârziere, continua să aştepte până la două şi deseori până la trei noaptea semnalul anume prin care pasul cunoscut anunţa de departe, în liniştea străzii, că el era cel care venea să urce din nou treptele scării,iar în timp ce el urca, luminile privirilor ei scânteiau dincolo de ungherul întunecat al nopţii, refuzând în mod repetat să privească în faţă tortura cumplită care şi-o impuneau de fiecare dată, aşteptându-se.

Scara sfidând timpul Autor:?
Florile uscate din glastre spuneau povestea unor oameni obosiţi. Scara blocului fusese cândva gătită cu mândrie de vreo damă ce excela în dantelării şi-n amoruri de horticultor mustite-n secret, dar astăzi pereţii perfecţi nu spuneau decât că n-o iubesc nici copiii. Celebra „linişte şi curăţenie dintre 12-14”dura toată ziua ca o amorţeală nesfârşită, poştaşul şi lăptarul îşi purtau rutina cu stoicism şi-o oarecare mândrie a continuităţii în muncă, bătrânii mureau resemnaţi, uşuraţi. Ca-ntr-o poveste cu sfârşit cunoscut…

Scaraorbului Autor?
Bezna. Caut ca un orb bara sa nu calc stramb pe scari. Mi s-a intamplat. M-am ales cu o entorsa. Am 8 scari si inca 8 pana la etajul 1 Trec accelerat de usa vecinului Dorel. Din apartament se aude Adrian Minune schimonosit de durere. 8 scari si alte 8 pana la etajul 2. Mona nu este acasa. Aş fi auzit-o certandu-se cu betivul ei. 8 scari si alte 8 pana la etajul 3. Doi pasi inainte si ajung in fata usii. Caut cheia. Nimeresc yalla din a 3-a incercare. Un record. Pe scari se aude o busitura si o injuratura porcoasa. E grasa de la 4.

Alte vremuri Autor?
Domnul Mişu locuia de mult timp în scara A.
,,De pe vremea lui Ceaşcă’’ obişnuia el să spună.
,,Am prins zilele, sau mai bine spus nopţile, în care veneam acasă de la schimbul doi
şi orbecăiam până la etajul patru, iar dacă era lună plină, aveam noroc…
Ehe ce vremuri…’’oftează el dând şapca mai spre ceafă.
,,Acum avem cartelă la intrare şi bec cu senzor, ce mi-e şi cu tehnica asta!
Avem şi curent, dar tot orbecăim până la etajul patru, că nu merge senzorul de când l-au montat.’’
Da, vremurile s-au schimbat…

Flori pe scara blocului Autor?
Flori pe scara blocului, ghivece agăţate de pereţi sau pe jos, preşuri pe trepte, la etajul 1 roşu decolorat, de la 2 spre 3 gri în carouri, la ultimul etaj nou cu ciucuri, îl tocesc mai puţine perechi de picioare. Blocul bunicii, loc de bătrâni, unde mă duc rar, în vacanţe. Am visat toată copilăria o scară de bloc colorată, plină de flori şi căldură. Blocul nostru de tineri e fad, cu tencuială scorojită şi miros de nepăsare lucie. Întotdeauna am avut impresia că pe unde trec eu se ofilesc florile.

Desen Autor?
La ora de desen ne-a pus sa desenam scara blocului. Am facut un desen foarte frumos ca doar stiu si eu cum arata un bloc, chiar daca stau la casa. Am desenat un bloc inalt. Scara am desenat-o mare cat blocul, rezemata de el, asa cum avem noi acasa scara pe care ne urcam in pod. Nu inteleg de ce mi-a dat patru la desen. Cred ca profesoara de desen n-a vazut in viata ei cum arata un bloc. Abia cand am mers la matusa care sta la bloc am inteles unde am gresit: blocurile inalte nu au scara, au lift.

Puncte de vedere Autor?
Sunt cam bătrână și obosită, la 80 de ani! Și am văzut destule la viața mea: cizmele nemților care-i vânau pe evrei, încălțările comuniștilor care-și trădau familia sau pantofii îndrăgostiților oprindu-se din treaptă în treaptă. Mulți spun c-aș fi depășită și mi-au băgat pe gât un partener cam necopt, care umblă mereu cu capul în nori. Copiii îl adoră și se plimbă cu el în sus și în jos, iar pe mine mă ignoră toți, chiar și cei de la primul etaj. Vă mai mirați că tinerii noștri sunt așa aerieni?

Reciprocitate Autor?
Când ne-am căsătorit, soțul meu și-a dorit să mă treacă pragul ca la carte și m-a dus în brațe pe scara blocului, de la intrare până la etajul cinci, unde era apartamentul pe care ni-l cumpăraseră părinții, cu banii jos. De atunci, ar fi vreo 15 ani, nu mi-a mai cărat niciodată nimic și când ripostez, îmi amintește gestul lui plin de dragoste, de la începutul căsniciei, în urma căruia s-a ales cu dureri de șale, iar acum e rândul meu să-mi dovedesc iubirea și să fiu hamalul familiei. Corect!

Scara Sperantei Autor?
Mirosea a clor şi a tutun de parcă ar fi fumat cineva amintirea unui hol de spital. Toate uşile erau albe, fără vizoare şi fără incuietori pentru că-n scara Speranţei averea oamenilor se numea Încredere. Îşi fumau ţigările pe palier de dragul de-a sta de vorbă cu vecinii, de-a spune poveşti rezemaţi de treptele reci, de-a număra anii cu resemnare în ciuda calendarelor. Etichetele aşezate simetric trădau obsesia perfecţiunii şi florile în nuanţe odihnitoare făceau cinste unui gust estetic evident educat. Mirosea plăcut.

16/03/2010

Ultima etapă (24 de ore)

Concurs 24 de ore, tema25: 24 de ore.
Deadline: joi, 12.00.
Baftă!

Această clipă Autor?
Îmi cobor pleoapele după ce, cu sfială, cutezasem să ridic ochii şi să privesc, şi îmi păstrez în gând lumina pe care am văzut-o! Îmi caut cuvintele, dar în locul lor găsesc muzică. E un cor de îngeri pe care nu-l aud, dar mi-l imaginez, pentru că totul e posibil! Zi de zi, aşa cum am făcut azi, Îţi aduc închinare Ţie, Doamne, pentru minunăţiile pe care Tu mă laşi să le întrevăd acum şi pururi. Din îndrăzneala mea şi din mila Ta şi din iubirea şi din bunătatea Ta, Doamne, e plămădită această clipă şi toate cele ce vor veni.

Parlitul de scriitor Autor?
Dupa ce ispravi de citit ultima pagina copilul lasa din mana cartea cu parere de rau; ar fi vrut sa nu termine niciodata „Aventurile lui Tom Sawyer”. Imediat dupa aceea lua o  hartie si scrise: „Jur ca atunci cand voi fi mare ma fac scriitor”. A pus hartia intr-o cutie de conserva, a sigilat-o bine si a ingropat-o in gradina. Si s-a apucat sa se faca mare. Nu s-a facut scriitor si undeva in suflet i-a ramas un gol ca atunci, in copilarie, cand a terminat de citit cartea preferata. Apoi s-a intamplat sa scrie o multime de PA-uri. 

Dl. Lică dă cu capul de tavan Autor?
Domnului Lică îi venise o poftă nebună să se caţere pe rafturile bibliotecii, cât mai sus, până când, fără să aibă o clipă rău de înălţime, să înceapă să se dea cu capul de tavan atât de puternic încât să i se lipească tencuiala de creştet, la început ca o brumă abia observată, apoi tot mai vizibil, până când să încărunţească pe de-a-ntregul, căpătând acel aer de înţelepciune, care vine de obicei odată cu vârsta, dar pe care domnul Lică l-a dobândit în mod miraculos chiar atunci, când, tolănit în fotoliu, i-a venit ideea să dea cu capul de tavan.

Pa 24 de ore  Autor?
         Din Primul minut de la trezire am facut un Salt inainte in Ora de aur din Trafic. Chiar daca nu sunt Scriitor de vagoane si nu scriu Haiku pe banda, sunt Paznic de idei la Fabrica de ora 16, unde De la (pe) noua la (pe) (fara) zece in ritm A la turca bre toti angajatii, ca Unu’, fac gimnastica obligatorie printr-un Skandenberg lat pentru un Slim Body. Repetabila povara e mereu De la patru la cinci, o Ora, coaja si dogma pentru Corul celor care viseaza o Promovare care contine Miezul si frica ca pentru un Mutu dopat, Dar totusi seful, Englez la fix, le spune Fleosc,pleosc Primul si ultimul Pa.

Bătrânul şi marea de guvizi  Autor?
Preţuiesc mai mult o unghie tăiată sigur şi lăcuită, decât un guvid agăţat în cârligul undiţei, în amurg. Dar nu pot spune asta. Măsluite sau nu, zarurile au fost aruncate. Gura ştirbă şi mirosind a veceu neodorizat a bătrânului care îmi cere bani de-o cinste valorează cât toate amintirile cu tine. Îmi golesc portofelul în palmele lui murdare. Nu unghiile lui murdare nu-mi întorc stomacul pe dos. Vomit la gândul că, odată, mă îmbrăcam la patru ace. Am pantofii murdari. Am solzi pe carne. Râd.

Paraul 24 ore Autor?
La inceput a fost ca un fir de apa ce izvoraste din obarsia lui de la munte si se rostogoleste la vale, aproape pierzandu-se printre pietre, pentru ca imediat sa gaseasca calea  de a curge mai departe, ocolindu-le. Mai tarziu apele lui s-au adunat intr-un parâu sprinten care a crescut si a devenit un  râu sigur pe el a carui navala nu a mai fost oprita de nici un obstacol. Ajuns la locul de varsare s-ar putea crede ca drumul râului s-a sfarsit. Dar nu-i asa…va curge odata cu fluviul, fluviul odata cu marea, marea cu alta mare…

PA fericit  Autor?
M-am născut omidă şi am devenit fluture. M-am târât, iar acum zbor. Viaţa mea e minunată! Cu tresăriri de stele, cu linişte de zori, cu tumultul zilei şi freamătul amurgului.  Nici nu ştiu dacă să fiu trist sau vesel gândidu-mă : cu fiecare stea ce licăreşte, se stinge un fluture dăruind îndărăt praful de stele de pe aripi ce l-a purtat duios prin soare ziua întreagă. Bine, măcar, că a apucat să îşi curteze mireasa pe floarea aceea de cais, iar nunta a avut-o în livadă, în cireş. Acum este spre seară  şi-mi fac bilanţul zilei. Nu voi spune că trăiesc doar 24 de ore, ci zeci de mii de clipe de zbor, de înălţare, de odihnă pe flori. Şi, da,  voi accepta ideea că viaţa mea scurtă e un PA fericit.

25.30 Autor?
Dar dacă, atunci când s-a inventat ziua împărţită în 24 de ore s-ar fi convenit că e mai bine să fie 25? Ar fi fost o socoteală mai simplă de făcut, în orice caz; 25-ul poate fi vizualizat mai bine, ca sfert întreg din 100. O zi de 25 de ore le-ar fi oferit oamenilor mai mult timp pentru a-şi definitiva proiectele şi le-ar fi lăsat un răgaz mai mare pentru visare. Ora în plus ar fi făcut viaţa mai lungă şi ar fi determinat o rotaţie mai temeinică a Pământului. Iar apoi s-ar fi putut trece la orele 26.

24 de ore  Autor?

Imi curge timpul prin artere
Nisip fin, auriu.
Fir cu fir, clipa de clipa
Ca o masura a timpului de peste zi,
Masura a timpului de peste noapte,
Timpul privit, in clipe cu imagini traite.

Sunt clepsidra sperantelor mele,
In stramtoare stravezie.
Secunda, minut, ora,
Ma scurg si ma transform
Ca floarea
Ce traieste in camp.
24 din 24!

Destin Autor?
Își începe călătoria în zori. Maiestuos și strălucitor pornește dintr-o parte a cerului, topește roua de pe iarbă, dezmiardă florile din grădini, răsfață copiii și hârjoneala lor fără de griji, șterge urma ploii de pe trotuarele ude, încălzește deopotrivă omul bun și omul rău și se pierde într-o învolburare colorată de cealaltă parte. Ne lasă să visăm până la răsărit și o ia din nou la drum. Așa trec o zi și o noapte. 24 de ore. Dar el rămâne doar lumină. De la zenit la nadir și înapoi la zenit.

24  Autor?
Unu sunt eu, gânditorul.
Doi stau în fața altarului.
Trei-mea este Sfântă.
Patru corzi are vioara.
Cinci săptămâni în balon”.
Șase sași în șase saci.
Șapte alungă neodihna.
Opt note are gama.
Nouă vieți de pisică.
Zece negri mititei”.
11
.septembrie.2001!
12 apostoli.
13 e număr fatidic.
14 ani: ai buletin!
15 minute de glorie.
16
au fost.
17
: vârsta întrebărilor.
18 ani: am votat!
19 pătrate de GO.
20
e secol trecut.
21
Club, New-York.
22.decembrie.1989.
23 e un număr prim.
24
de ore are o zi.

Paşi de copil… Autor?
Dimineaţa e ca un copil care se dă pe leagăn, în parc… Ridic un colţ de perdea şi văd mersul prichindelului, încă nesigur, şi-mi amintesc cum, parcă ieri fiind, copilul meu, care e mare, învăţa mersul. Apoi, mai departe, în timp, o altă făptură mică, aflată la început de drum, eu, descoperea lumea zgrumţuroasă, înfulecând, cu lopăţica, din nisipul în care îşi împleticise paşii… Ziua e, încă, înainte de amiază şi multe s-au făcut deja, dar şi mai multe se vor mai putea face, cu încăpăţânare…

Ora în exces Autor?
Într-a25-a oră a ultimei zile de 24 nimeni nu ştia să facă nimic. Încă se târguiau marii înţelepţi ai vremurilor dacă s-o numere la nopţi sau s-o înghesuiască dimineţilor, să-i dea puteri de reorganizare a pasului egal de ceas sau pur şi simplu să o uite şi s-o arunce în Istorie de parcă nici n-a fost. Ar fi vrut să nu-i încurce,să-şi ducă existenţa liniar ca şi până acum, să nu le tulbure cotidianul banal. Unii ar fi vrut s-o doarmă dar le era teamă să nu piardă vreo minune a orei în exces.

Domnul Pătraşcu faţă cu perfecţiunea Autor?
Nu cunosc nimic mai impresionant, mai rotund, decât succesiunea zilelor şi a nopţilor, decât cele 60 de secunde ale minutului următor. Viaţa îmi apare ca un măr perfect, aproape în pârg, la care mă gândesc încă de acum, când abia poţi ghici mugurii, şi asta doar dacă posezi suficientă imaginaţie, în crengile încă îngheţate de iarna prelungă. Cu o detestabilă aroganţă trec pe hârtie gânduri, pe care, din bun simţ, le arunc apoi în foc, să lumineze efemer, fiindcă nimic nu e mai perfect decât flacăra.

Etichete: ,
13/03/2010

08-09 (24 de ore)

Concursul: 24 de ore

Etapa 24: 08-09

Deadline: 15 martie 23.59

Contrast Autor?
Peste o oră îi ia să ajungă la serviciu. Dimineţile e sinistru. Trezirea cu noaptea-n ochi, visarea prelungită cu pleoapele deschise, mişcările aproape coerente. Colega cu care se întâlni era o combinaţie de vulcan în erupţie la orice oră din zi sau noapte şi perfecţiune fizică. Însă a doua n-o putea eclipsa nicicum pe prima:
– O, nu mă motivează, ăştia cu salariile lor, ce facem de la anul dacă iar se reduc? Abia aştept să ajung înapoi acasă.
– Hm, ciudat. Eu abia aştept să ajung la şcoală.

Primul si ultimul Pa Autor?
El porni de jos. De la inaltimea soldului tatalui sau ora 8 se apropia infricosatoare, din ce in ce mai mare, pe masura ce se apropiau de cladire. Inainte de prima lui ora ii spuse tatalui primul Pa din anii lui de scoala.
Ea porni de sus. De pe treptele din fata cancelariei spre platoul unde se inghesuiau guresi, in asteptarea ei, cei mai pitici dintre elevi. Au inconjurat-o repede si intr-un alai vesel i-a dus spre clasa si i-a asezat in banci, in fata abecedarelor. Iar la noua fara zece, la clopotel, le-a spus ultimul Pa din cariera ei de invatatoare la prima ora din clasa intai.

Indemn Autor?

Un om cu chip blajin, trezit din somn la opt, fara intarziere
S-a apucat sa-si faca un ceai si sa isi puna in el, miere.
Sorbind usor din cana ceaiul cel bun si dulce
Gandul omului nostru departe se duce, se tot duce.
Se facea ca se afla intr-o sala vasta de castel
Cu multi oameni mari in jur, cu copiii langa el
In fata-i sta deschisa o carte cu stihuri adunate
Din anii cei timizi de liceu sau indrazneti de facultate
Pasari de vise cantand anotimpuri s-au prins laolalta
In versuri sa spuna oamenilor povestea lor toata.

Poetule, viseaza din nou, cum stii tu mai senin
Si poate, la anul, iti pui singur scortisoara in vin!

Rugă Autor?
În dimineaţa aceasta am dorit să ajung înaintea tuturor la biserică. Trepte înalte, lacăt ruginit şi scârţâit de uşă imensă îşi arată neprietenia. Merg semeaţă şi sigură şi singură drept pe mijlocul traversei maronii plină de pete de ceară. Picturi cu sfinţi şi îngeri mă conduc spre undeva, spre Cineva. Mă pun în genunchi lângă o bătrânică şi fac linişte în mine. ,,Doamne, ai milă de băiatul meu!” şopteşte ea, apoi tace. Privesc spre locul unde priveşte şi ea. O mamă, cea mai Sfântă Mamă, îşi ţine obrazul lipit de al Pruncului ei. Uit de mine şi mă aud rugându-mă: Doamne, ascultă ruga acestei bătrâne şi adu-i fiul acasă! Deschid ochii plânşi. Bătrâna nu mai e…

Vinerea Răstignirii Autor?
,,Astăzi, Iubirea are culoarea jertfirii. Astăzi, Jertfa are culoarea iubirii. Pe un loc înalt, cel mai înalt, Iubirea îşi desface braţele pentru cea mai largă îmbrăţişare, şi cea mai caldă, şi cea mai înlăcrimată!…
Îmbrăţişarea care schimbă vieţi. Pe totdeauna. Astăzi Cuvântul tace. Doar câte o şoaptă de iubire se aude: ,,Tată, iartă-i că nu ştiu ce fac!” Astăzi Cuvântul tace, dar STRIGĂ IUBIREA RĂSTIGNITĂ.
Strigă atât de puternic încât ecoul acesta răsună repetat în inimile golite de ,,eu” pentru o umplere cu Hristos.  Astăzi vreau să învăţ să tac, pentru că vreau, Doamne, să vorbeşti doar Tu!

Ultimul PA Autor?
Ii curgeau literele ca-ntr-un generos polonic de supa Alfabet dar nu reuseau sa se lege-n idei de parcă le-ar fi lipsit oul din tăiţei.Ultima dovadă de inspiraţie trebuia să fie supremă, s-o pomenească copiii nepoţilor săi, s-o cânte istoria-n paginile-i surde, s-o spună Legenda pruncilor mititei.Scria să fie scris pentru că nu ştia să deseneze o Poveste şi chiar uitase cum se-nvaţă de la Început, ştia să pună punct şi să închidă paranteze dar nu ştia să facă asta fără să spună apoi ca l-a durut…

PA de adio Autor?
Consternare: actorul de rezervă își publică noul roman, Enigma pescarului„. Nu este un debut, a mai publicat unu, la Filiași: „Pătrașcu față cu Făcătorul”. În așteptare, el, cuceritorul, își trecu mâna prin păr plin de teamă, făcând treișpe-paișpe cu înfrigurare. La fiecare 10 minute, drastic, trece de la extaz la agonie. Viață grea! Ajunsă acasă, Viorica-Turturica, îmbrăcată în roșu, soție și paznic de idei îl alintă maternă, fără cuvinte. Dar el și ea știu: dragostea de artă cere sacrificii!


Alternativă
Autor?
Verdictul medicului a fost implacabil: cancer malign în fază terminală și cel mult șase luni de viață. De atunci, nu se mai putea gândi decât la deciziile proaste pe care le luase, la greșelile pe care le tot făcuse și la anii pe care-i consumase ca să le îndrepte. Și din nou, greșeli. Și din nou, timp pentru îndepărtarea pagubelor. Era copleșit sub povara lor și parcă nu simțise niciodată atât de dureros timpul, zădărnicia vieții și nevoia de a merge mai departe!… Nu poate sfârși totul aici!

In camera focul ardea mocnind Autor?
In camera focul ardea mocnind in soba, degajand o lumina rosiatica, semiobscura. Copiii priveau candid la batranul care se aseza greoi pe canapea, rasufland usurat la vederea cartii pe care o deschise la povestea preferata a nepotilor. Copiii zglobii il strigara pe batran:
– Bunicule, nu-i asa ca nu exista balauri? Intrebara, speriati de flacarile din camin ce aruncau limbi de foc.
– Hm, exista atata vreme cat exista si eroi, dragii mei.
Micutii, se adunara vanjosi in jurul batranului imbrancindu-se si dandu-si coate.
Isi rase in barba-i alba si incepu povestea lui.

Etichete: