Archive for ‘Fotografii’

02/07/2009

Corfu. Descoperirea Arillas

Pentru noi, Arillas, mică asezare de pe coasta de nord-vest, a fost o surpriză foarte plăcută. Aproape zilnic am trecut pe acolo, măcar pentru o baie scurtă în piscina Mirage si o cină lungă la restaurantul atasat. De vină or fi fost oamenii, atât cei de la Mirag cât si cei de la restaurantul Marina sau de la vila si piscina Marinaki, ori droaia de flori care, pur si simplu, invada privelistea.

 

balaceala arillas

Portiune oarecum sălbatică pe plaja de la Arillas. Din păcate pentru această portiune mirifică, la doi pasi e piscina Mirage

balaceala arillas apus

Uneori, ne apuca apusul la Arillas. Ceea ce ne plăcea de minune, pentru că mâncam la Mirage sau la Marina

balaceala piscina arillas

V-am spus despre piscina de la Mirage aproape exclusiv pentu noi, umbra palmierilor, iarba moale, limonada si berea rece? Chiar m-am certat ieri cu o tanti de la ANAT, în direct si la o oră cu rating 0,2 (ceea ce, pentru B1TV poate că nici nu-i asa rău). Se lăuda cu nu stiu ce reduceri la taxele de piscină si sezlong la hotelurile de pe litoralul românesc. Corfuezii numai că nu te rugau să intri să te înmoi la ei în piscină, peste tot pe unde am trecut. Iar dacă n-aveai chef să „consumi” nimic, nu consumai. Dar cum naiba să n-ai chef?

balaceala piscina

Mereu când văd aceată fotografie, imediat după ce am făcut-o, îmi vine să plonjez în ea. Iată o idee poetică: plonjatul într-o fotografie!

 

 

 

 

 

 

Etichete:
02/07/2009

Corfu. Stropi

Răspund unei provocări a la LePetitPrince pentru a vă arăta câteva locuri de plajă şi de bălăceală. Constat că am fotografiat prea puţine, că am prea puţine în care nu apăr trupurile noastre frumos conturate şi foarte dezbrăcate.  
  
Mare dilemă pe care am avut-o în zilele petrecute pe Insula Corfu a fost nu unde să mă opresc, ci dacă şi la ce bun să plec mai departe din moment ce acolo unde ajunsesem era deja ca în sânul lui Avram, ca între sânii Pamelei Anderson (nu, comparaţia e greşită, acolo presupun că e strâmt), ca într-un fototapet de bun gust (nu ştiu dacă există aşa ceva), ca şi cum n-ar fi avut rost să pui măcar întrebarea „mai există şi altceva?”. 
  
 În Insula Corfu, fiecare poate avea un loc al lui, aşa e de frumos. Un loc în care să te întorci în fiecare dimineaţă şi să-l găseşti liber, ca şi cum numai tu l-ai fi descoperit.  
  
Ideea e că n-ai cum să te plictiseşti pe Insula Corfu, măcar pentru că sunt zeci, sute de golfuri şi golfuleţe numai în partea de nord şi nord-est pe care am străbătut-o. 
  
Revenind la locuri de scăldat, după câte-o furtună, marea, la mal, era destul de tulbure şi plină de alge (pe care oamenii ăia le curăţau destul de rapid).  Atunci, mai ales, alegeam piscinele. Pentru copii era totuna, importantă era bălăceala. Pot să fac o mărturisire? Uneori, tot romantismul meu care cerea un val sărat să i se spargă de pieptu-i de aramă se topea, gudurându-se de plăcere,  într-o piscină cu apă dulce şi atât de clară de-ţi venea s-o bei sau la umbra unui palmier, cu o bere zdravănă în mână (recomand Mythos, alternând cu Amstel).

 

balaceala roda bicicleta

Călăret de la Roda, acum pe bicicletă. În zare, coastele sterpe ale Albaniei. Cred că, după nitel capitalism, se va face turism adevătrat si acolo. Deocamdată, serviciul lor GSM îmi tot dădea sms-uri de bun venit.  

balaceala  sidari

O parte din plaja de la Sidari, fotografiată de pe Canal d’Amour. În ziua aceea, bărcile au stat cuminti până spre după-amiază, când s-a făcut soare

balaceala sidari electra

Fotografie făcută pe plaja din Sidari, de la poarta vilei la care am locuit. O pereche de sezlonguri + umbrelă ne-a costat 5 euro. Tipul care ni le-a închiriat le dădea, la prima strigare, cu 7.50

balaceala electra

Atunci când nisipul e umed, se pot construi stransice castele de nisip. Sau gropi, după caz.   OBS. Printesa nu voia să se murdărească pe tălpite în acea după-amiază. Încă nu i se încretiseră

balaceala canal

Bălăceală într-un golf canaldamourez. Poti compara cu ceva această bucurie?

Etichete:
01/07/2009

Corfu. Bălăceală

 
    
 Copiii se bălăcesc. Cam de multişor. La un moment dat, fetiţa descoperă buricele degetelor şi tălpiţele încreţite. Are o revelaţie:
   – Tati, am îmbătrânit?

balaceala

Etichete:
01/07/2009

Corfu. Drumuri

drum larg

Corfu. Intersecţie largă, cocoţată aproape de vârful muntelui. Aici am dat buzna în casa omului – dar să nu anticipăm. FOTO: Călin Hera (2009)

drum moto

Corfu. Motoretă parcată pe o străduţă din Kerkyra. FOTO: Călin Hera (2009)

drum cai

Corfu. Călăreţii din Roda au întotdeauna prioritate. FOTO: Călin Hera (2009)

Ni s-a spus că drumurile sunt înguste, că e mai bine să închiriezi o maşină decât să ţi-o pui pe a ta în pericol.

M-am interesat: nu era deloc scump – 20 de euro/zi, cu asigurarea inclusă (fără asigurare eşti mâncat, ai de plătit sumedenie de zgârieturi).

O variantă mai bună pentru cupluri sunt ATV-urile (pentru distanţe mai scurte), respectiv motocicletele.

Noi am ales să o călărim pe Fabia.

Părea model de lux faţă de maşinile care

read more »

Etichete: , ,
30/06/2009

Corfu. Canal d’Amour

canal damour

Dacă lasi romantismul deoparte, te poti întâlni cu teama de a nu te apropia prea mult de marginea „prăpastiei”

Dacă tot stăm la Sidari, prima tură o facem la Canal d’Amour, loc despre care auzisem că e grozav. E fabulos ce-a putut face apa din mal!

Privind fotografiile, singură poftă e să faci baie. Sună bine Canal d’Amour, dar, serios, mie nu mi-a inspirat romantism când am privit fotografiile, ci, cum v-am spus, doar pofta de a fi acolo, de a înota în apa aia incredibilă, de a-mi modela înotul după forma golfurilor.

Nici când am ajuns acolo, cu paşii mei, nu mi-a inspirat romantism. Ca tată-cloşcă ce mă aflu,

read more »

Etichete:
30/06/2009

Corfu. Intrarea

Drumul de la Bucuresti până la buza feribotului către Insula Corfu e, el însusi, o poveste (dacă-l străbati cu masina). Am ajuns la Igumenitsa la 19.25. Feribotul a plecat la 19.30. Am plătit 100 de euro dus-întors (patru persoane si o masină). Călătoria a durat 100 de minute. Am zis să dau si informatiile astea.

Am făcut câteva fotografii pe feribot. Cu pavilionul navei, cu masina depusă corect pe puntea inferioară, cu o barcă cu pânze si coasta Albaniei în plan îndepărtat (am dat cam mult cu zoom), am fotografiat portul Kerkyra (Corfu Town, cum i se mai zice, probabil fiindcă insula e întesată de britanici – toată lumea vorbeste o engleză impecabilă, cu accent londonez de film englezesc).

feri dus copii
Copiii au aflat că steagul Greciei e diferit de cel al României. Dar de ce l-au pus pe vapor?

feri dus
Masinuta, după o parcare laterală făcută în timp ce ambarcatiunea se desprindea de tărm

feri dus iola
Am avut o senzatie de liniste privind micul yacht. Cred că oamenii de pe yacht trăiau senzatii încă mai plăcute

feri dus apus1Ne-a prins apusul pe drum. A fost o fotografie „servită”

Drumul de la Kerkyra spre Sidari a fost fascinant; era ceva nou, desi soseaua nu ni s-a părut asa îngustă cum ni se spusese c-ar fi. Somn adânc apoi, în Sidari, după un gyros rapid si un Mythos rece. Ne făcusem intrarea.

Etichete:
28/06/2009

De la Paris la Sidari

M-am întors din mica mea vacanţă. Fireşte, am adunat o droaie de poveşti, fotografii, învăţături şi oareşce oboseală (m-am încăpăţânat să conduc „dintr-una”). Am şi mâzgălit câte ceva, ca pe vremuri, cu pixul pe hârtie. A fost bine, vă rog să rămâneţi aproape. Planuri mari.

P.S. Excursia la Paris am ratat-o, cei care au citit pe aici ştiu de ce. Am ajuns în Grecia, pe insula Corfu. Sidari e o mică localitate din nordul insulei. Celebru aici este Canal d’Amour, care e mai fain chiar decât în poze.

fotoradu 010

Etichete: ,
14/06/2009

Barcelona dumisale

Plecarea lui Teo spre Barcelona mi-a adus aminte că Liana s-a întors recent din frumosul oraş, încântată (Teo, îţi recomand însemnările Lianei, un călător savuros!). Şi mi-a spus, la vreo două zile după revenirea în Bucureşti: „Uite ce-am ratat!”

barcefata

barcespate

Fotografiile îi aparţin lui Aurel Manea, care spune că faima omului cu pricina ajunsese la el cu mult înainte de a-l întâlni. Blogul lui Aurel e excelent, am găsit acolo foarte multe fotografii de călătorie superbe (inclusiv seria completă a lui Moş Dotat)!

13/06/2009

Corul prieteniei. Carnaval la şcoală

Povestea cu coroniţele m-a ajutat să nu uit o altă poveste, mai simplă, deci mai frumoasă, cred. Este vorba despre carnavalul de sfârşit de an.

Povesteam cu alt prilej despre doamnele de la grădiniţă (fiica mea are noroc). Unii dintre voi aţi apreciat-o deja pe doamna de Arte plastice, cea care a iscat celebrele desene cu sare şi cu săpun.

ileana Ei, bine, e o doamnă interesantă şi la fiu-meu, la after school. Femeia organizează zilnic tot felul de activităţi (şah, dansuri, vizite la muzee şamd). Pentru sfârşitul anului, a pregătit, cu mare discreţie, un carnaval. Ne-a spus doar când să venim. Ne-am găsit prichindeii costumaţi adorabil (ea însăşi a îmbrăcat un costum adecvat momentului). Ne-a condus în curtea şcolii, unde amenajase o scenă, la umbră, şi ne-a oferit un spectacol de o oră şi jumătate la care se opriseră să privească şi trecătorii (balcoanele blocurilor cu vedere spre curtea şcolii se umpluseră).

scena

Nu cred că avem numaidecât copii talentaţi, dar femeia asta (plătită jenant de prost) a scos din ei, cu bucurie şi entuziasm, ce era mai bun în acel moment, pe strada asta a creativităţii.

Şi i-a împrietenit. În primele săptămâni de after school, cei mici se plângea că cei mari (de clasa a treia sau a patra) îi îmbrâncesc, se poartă urât cu ei, ştiţi modelul. Ei, bine, la spectacolul ăsta am văzut o echipă. În timp ce unul îşi spune rolul, cu patos, ceilalţi îl murmurau, îşi mişcau buzele împreună cu el, de-a lungul versurilor, ca şi cum ar fi fost un cor al prieteniei.

NOTĂ 1. Fotografiile sunt alb-negru pentru că fiu-meu aşa a avut chef să seteze aparatul de fotografiat (era în perioada alb-negru), iar Minitehnicus nu şi-a dat seama.

NOTĂ 2. Carnavalul a fost urmat de un vals pe ternul de fotbal.

vals

NOTĂ 3. Fireşte, fiica mea nu a ratat momentul de a se urca pe scenă.
cari

Etichete: ,
07/04/2009

Sandu

sandu1

Fotografie făcută în curtea Castelului Huniazilor (azi îi zice Castelul Covinilor) în ziua în care am fost făcut pionier (prin anul 1975). Aici îi ofer bomboane prietenului meu Sandu.

Astăzi e ziua lui Sandu. Nu l-am mai văzut de vreo 15 ani. Mai precis, de 14. Ultima oară preda literatură prin Boston, se însurase cu o tipă din Spania și avea o fetiță.

Până când am împlinit 12-13 ani, a fost cel mai bun prieten al meu. Citeam aceleași cărți (Doamne, ce mult citeam!), ne jucam cu indienii, băteam mingea (pfuu!, câte mingi am spart, d-ălea de 18 lei).

Habar n-am cum să mai dau de Sandu. Site-urile de căutare pe care le-am folosit nu m-au ajutat. Așa că l-am căutat în trecut.

Am găsit o fotografie din anul 1974. A fost făcută la câteva minute după ce fusesem făcut pionier. Clasa lui Sandu a oficiat (el era într-a patra, eu într-a doua). Ce să zic, eram mândru. Mă simțeam cool. I-am oferit lui Sandu niște bomboane.