Pentru noi, Arillas, mică asezare de pe coasta de nord-vest, a fost o surpriză foarte plăcută. Aproape zilnic am trecut pe acolo, măcar pentru o baie scurtă în piscina Mirage si o cină lungă la restaurantul atasat. De vină or fi fost oamenii, atât cei de la Mirag cât si cei de la restaurantul Marina sau de la vila si piscina Marinaki, ori droaia de flori care, pur si simplu, invada privelistea.

Portiune oarecum sălbatică pe plaja de la Arillas. Din păcate pentru această portiune mirifică, la doi pasi e piscina Mirage

Uneori, ne apuca apusul la Arillas. Ceea ce ne plăcea de minune, pentru că mâncam la Mirage sau la Marina

V-am spus despre piscina de la Mirage aproape exclusiv pentu noi, umbra palmierilor, iarba moale, limonada si berea rece? Chiar m-am certat ieri cu o tanti de la ANAT, în direct si la o oră cu rating 0,2 (ceea ce, pentru B1TV poate că nici nu-i asa rău). Se lăuda cu nu stiu ce reduceri la taxele de piscină si sezlong la hotelurile de pe litoralul românesc. Corfuezii numai că nu te rugau să intri să te înmoi la ei în piscină, peste tot pe unde am trecut. Iar dacă n-aveai chef să „consumi” nimic, nu consumai. Dar cum naiba să n-ai chef?

Mereu când văd aceată fotografie, imediat după ce am făcut-o, îmi vine să plonjez în ea. Iată o idee poetică: plonjatul într-o fotografie!














Ne-a prins apusul pe drum. A fost o fotografie „servită”


Ei, bine, e o doamnă interesantă şi la fiu-meu, la after school. Femeia organizează zilnic tot felul de activităţi (şah, dansuri, vizite la muzee şamd). Pentru sfârşitul anului, a pregătit, cu mare discreţie, un carnaval. Ne-a spus doar când să venim. Ne-am găsit prichindeii costumaţi adorabil (ea însăşi a îmbrăcat un costum adecvat momentului). Ne-a condus în curtea şcolii, unde amenajase o scenă, la umbră, şi ne-a oferit un spectacol de o oră şi jumătate la care se opriseră să privească şi trecătorii (balcoanele blocurilor cu vedere spre curtea şcolii se umpluseră). 







