
Fotografie făcută în curtea Castelului Huniazilor (azi îi zice Castelul Covinilor) în ziua în care am fost făcut pionier (prin anul 1975). Aici îi ofer bomboane prietenului meu Sandu.
Astăzi e ziua lui Sandu. Nu l-am mai văzut de vreo 15 ani. Mai precis, de 14. Ultima oară preda literatură prin Boston, se însurase cu o tipă din Spania și avea o fetiță.
Până când am împlinit 12-13 ani, a fost cel mai bun prieten al meu. Citeam aceleași cărți (Doamne, ce mult citeam!), ne jucam cu indienii, băteam mingea (pfuu!, câte mingi am spart, d-ălea de 18 lei).
Habar n-am cum să mai dau de Sandu. Site-urile de căutare pe care le-am folosit nu m-au ajutat. Așa că l-am căutat în trecut.
Am găsit o fotografie din anul 1974. A fost făcută la câteva minute după ce fusesem făcut pionier. Clasa lui Sandu a oficiat (el era într-a patra, eu într-a doua). Ce să zic, eram mândru. Mă simțeam cool. I-am oferit lui Sandu niște bomboane.