Împăratul roşu
îşi umple fără grijă coşu’.
Împăratul gălbui
dă năvală, şui.
Împăratul oranj
râde, c-a făcut deranj.
Împăratul negru
e sobru şi, cică, integru.
Verde împărat
a venit şi s-a cărat.
Împăratul gri
nu suntem noi toţi, copii?
Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Împăratul roşu
îşi umple fără grijă coşu’.
Împăratul gălbui
dă năvală, şui.
Împăratul oranj
râde, c-a făcut deranj.
Împăratul negru
e sobru şi, cică, integru.
Verde împărat
a venit şi s-a cărat.
Împăratul gri
nu suntem noi toţi, copii?
am un măr mă uit la el
toamna-l face foarte chel
dar la primăvară mărul
va-nfrunzi şi tot poporul
se va bucura sunt sigur
că la vară dintr-un mugur
va ieşi un măr rotund
dulce – asta-n primul rând
şi cam plin de vitamine
îl vrei tu? e pentru tine
NOTĂ. Această poezioară are o poveste simpatică. În urmă cu vreun an, o prietenă din Timisoara m-a rugat (nu stiu ce i-a venit) să-i trimit repede-repede, dacă am, o poezie cu care să-i meargă copilul, a doua zi, la scoală. Nu trebuia să pretindă că e scrisă de el, dar trebuia să fie o poezie pentru copii si mai putin cunoscută. Cea mai putin cunoscută poezie pe care o stiam atunci era una pe care încă nu o scrisesem, asa că am purces să însăilez repede-repede câteva versuri, pe care i le-am trimis (cu oarecare emotie). 24 de ore mai târziu, prietena mea din Timisoara îmi spunea că băiatul a făcut senzatie, la scoală, cu versurile fabricate de mine. Acesta e motivul pentru care nu le-am sters încă, ba, chiar, i le-am dat la citit si lui fiu-meu si vi le arăt acum si vouă. În special, Flaviei.
Un câine trece strada. E grăbit. Unde se grăbeşte?
Pe trotuarul celălalt e o pisică. Una neagră. Câinele a văzut-o şi vrea să o prindă. De aceea se grăbeşte.
Pe stradă circulă multe maşini. Câinele e atent să nu-l calce vreuna.
O maşină roşie vine în viteză. Câinele o vede târziu. O să-l calce?
Maşina frânează. Roţile scârţâie. Câinele închide ochii.
Îi deschide după câteva secunde. A scăpat. Maşina oprise la timp. Chiar lângă el a oprit.
Soferul deschide geamul şi strigă:
– Marş, potaie! Era să te calc.
Câinele traversează strada. Ajunge pe trotuarul celălalt.
Tremură. A uitat de pisică. Putea să moară călcat de maşină. Pentru ce?
S-a grăbit ca prostul şi nu a fost atent. A alergat după o pisică. Ce prostie mare!
Pisica a urcat pe un gard şi se uită la câine.
Îi e milă de el, deşi câinele a vrut să-i facă rău.
Acum, câinele e mai înţelept. Ştie că viaţa lui e importantă.
Ştie că trebuie să fie atent de fiecare dată când traversează strada.
Cum se va întoarce pe trotuarul lui?
Deschid astăzi o nouă categorie în lista de articole: Poveşti pentru copii. Deocamdată, sunt câteva texte scrise în propoziții simple pentru fiul meu, pe când avea 5-6 ani și începea să citească. Primele lui lecturi au fost din Călin Hera. Ceea ce ar putea fi ciudat.
Ziua de ieri
Radu şi Carina merg în parc.
Se joacă la nisip. Sar pe saltea.
– Mami, vreau o jucărie cu Ben 10, zice Radu.
– Eu vreau o păpuşă Barbie, spune Carina.
– Vreau şi suc, mai zice Radu.
– Şi eu o acadea, adaugă Carina.
După două ore se întorc acasă. Tata conduce maşina.
Carina vrea în braţe la mama. Ea e mai mică.
Acasă, mama pregăteşte masa.
Radu ar vrea pilaf. Carina vrea lapte cu cereale. Tata bea bere.
După masă, toţi fac nani.