Călătorie printre tablouri. Ce să vezi la Muzeul Național de Artă al României

Câteodată, văzând o fotografie, îți vine să exclami: e ca un tablou. Se întâmplă și invers: să vezi un tablou și să crezi că e vorba de o fotografie. Simțim nevoia mereu de altceva, căutăm perfecțiunea în altă parte.

Pentru că în acest weekend vom avea Noaptea Muzeelor și pentru că, vrând-nevrând, intrăm hotărât în vară și cu entuziasm în ceea ce ne dorim să fie anotimpul vacanțelor offline, m-am gândit să vă arăt câteva tablouri de sezon expuse la Muzeul Național de Artă al României. Am început cu o domnișoară pictată pe malul apei de Michel Simonidy.

Gheorghe Petrașcu_Femeie în roz pe malul mării (1930)
Gheorghe Petrașcu_Femeie în roz pe malul mării (1930)

Mica mea călătorie printre tablourile de la MNAR m-a purtat prin anii romantici ai sejururilor pe litoralul Mării Negre, începând cu 1890, la scurt timp după ce Dobrogea devenea parte a României. Mai sus, un Gheorghe Petrașcu: Femeie în roz pe malul mării (1930).

Nicolae Vermont_Femeie cu umbrelă (1890-1900)
Nicolae Vermont_Femeie cu umbrelă (1890-1900)

Pare că sunt foarte preocupate de lectură și pătrunse de gânduri înțelepte doamnele și domnișoarele vremii, dar experiența Instagram a ultimilor ani ne sugerează că, acelea care pozau, se străduiau să o facă atât de convingător pe cât le lăsau pictorii s-o facă. Deosebirea majoră este că, atunci, nu ele spuneau că e bine sau nu, nu ziceau „mai fă un tablou, nu m-ai prins bine”; pictorul era acela care le certa dacă nu stăteau corect, nemișcate.

Doamnele și domnișoarele sunt îmbrăcate elegant, lăsând la vedere, soarelui doar chipurile angelice. Și nici pe acelea, se pare, căci aproape de fiecare dată, au câte o umbrelă cochetă cu ele. Mai sus, Nicolae VermontFemeie cu umbrelă, 1890-1900.

Constantin Bacalu_Pe malul mării (1934)
Constantin Bacalu_Pe malul mării (1934)

Dar acestea sunt speculații. Vă las să vă bucurați de atmosfera de atunci, de culoare (păreau atât de colorate satele de pe litoral!) și să vă imaginați, să vi se facă poftă și să ajungeți, în acest fel, un pic mai devreme la mare.

Eternul și fascinantul Balcic

Un loc aparte pentru lumea artistică din România a fost Balcicul, comoara Reginei Maria. Am ales câteva tablouri frumoase, care redau atmosfera de atunci.

Tache Papatriandafil_Peisaj din Balcic (1927)
Tache Papatriandafil_Peisaj din Balcic (1927)

Mai sus, un Peisaj din Balcic (1927) de Tache Papatriandafil. Mai jos, o Stradă din Balcic, după ploaie (1938), de Francisc Șirato.

Francisc Șirato_Stradă din Balcic, după ploaie (1938)
Francisc Șirato_Stradă din Balcic, după ploaie (1938)

Balcicul lui Nicolae Tonitza

Am văzut două tablouri semnate Nicolae Tonitza, care evocă atmosfera din Balcic: Case la Balcic (1933-1934)…

Nicolae Tonitza_Case la Balcic (1933-1934)
Nicolae Tonitza_Case la Balcic (1933-1934)

…și Balcic (1935).

Nicolae Tonitza_Balcic (1935)
Nicolae Tonitza_Balcic (1935)

Fascinația bărcilor

Jean Steriadi_Corăbii în portul Brăila (1909)
Jean Steriadi_Corăbii în portul Brăila (1909)

Mai sus, un tablou de Jean Steriade (Bărci în portul Brăila, 1909). Mai jos, lucrarea Bărci a Micaelei Eleutheriade (1936).

Micaela Eleutheriade_Bărci (1936)
Micaela Eleutheriade_Bărci (1936)

Alte bărci, în Peisajul cu bărci al Florenței Pretorian (1930-1935).

Florența Pretorian_Peisaj cu bărci (1930-1935)
Florența Pretorian_Peisaj cu bărci (1930-1935)

Mare și stânci

Tabloul lui Alexandru Satmari, Mare și stânci (1920-1925), ne arată că, în ultima sută de ani, lucrurile s-au schimbat mult pe litoral. Aceeași mare, aceleași stânci, dar țărmul este acum mai plin de hoteluri și de oameni…

Alexandru Satmari_Mare și stânci (1920-1925)
Alexandru Satmari_Mare și stânci (1920-1925)

Probabil același peisaj balcic, văzut din altă perspectivă de Constantin C. Constantinescu (Peisaj, 1939)…

Constantin C. Constantinescu_Peisaj (1939)
Constantin C. Constantinescu_Peisaj (1939)

…plus un Drum cotit de Francisc Șirato (1934).

Francisc Șirato_Drum cotit (1934)
Francisc Șirato_Drum cotit (1934)

Ion Țuculescu. Despre culoare

La final de călătorie, culorile țuculeștiene: mai întâi Peisaj din Mangalia (1943)…

Ion Țuculescu, Peisaj din Mangalia (1940-1943)
Ion Țuculescu, Peisaj din Mangalia (1940-1943)

…mai apoi un Peisaj marin cu fluturi (1950-1955).

Ion Țuculescu, Peisaj marin cu fluturi (1950-1955)
Ion Țuculescu, Peisaj marin cu fluturi (1950-1955)

Orice călătorie ar trebui să fie o bucurie. Vă recomand tablourile de la Muzeul Național de Artă al României. Aproape fiecare tablou merită cercetat. România are muzee și oameni care s-ar bucura să le descopere. Totul e să aibă loc Întâlnirea. De ce nu, în Noaptea muzeelor.

Notă. Călătoria care mi-a prilejuit această poveste a fost făcută datorită turului „Dor de București” organizat de Nordis Travel.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s

%d blogeri au apreciat: