Era o cioară matură, cu ciocul puternic, viguroasă, adaptată traiului rural, acolo unde întotdeauna e care pe care. O vietate socială, care își oferă destule momente de solitudine. Găsise o bucată de pâine uscată. Zburase câțiva metri, leneș, până la o baltă de lângă drum, rămasă în urma unei mașini dereglate a Salubrității. S-a oprit la marginea băltoacei, a coborât ușor ciocul, s-a uitat scurt de jur împrejur, cu o imperceptibilă mișcare a capului, apoi a lăsat bucata de pâine în apă. Însă foarte puțin, de parcă ar fi avut cunoștință de mitul celor trei secunde. După care și-a înfulecat prada (cu o înfulecare prelungă și neîntreruptă).