Tremont Street 1923, 2016
Fotografiile sunt fascinante nu doar fiincă spun cât o mie de cuvinte la un loc, ci și pentru că păstrează.
Spre deosebire de fotografii, cuvintele se schimbă. Vocabularul se îmbunătățește, evoluează. Fondul de cuvinte evoluează. Uneori plăcut, alteori deranjant. Cuvintele țin de limbă.
Eu iubesc cuvintele. Iubesc cuvintele în limba română. Le iubesc și pe cele în limba engleză, în limba germană. Iubesc cuvintele italienești pe care le știu și pe cele pe care vreau să le învăț. Iubesc cuvintele latine. Aș vrea să pot iubi cuvintele din toate limbile Pământului, dar nu am cum să cunosc decât foarte-foarte puține.
Cu fotografiile e mai simplu. Fotografiile, la fel ca muzica, nu au nevoie de cuvinte, de limbă. Sunt universale. Fotografiile nici de timp nu au nevoie. Au timpul lor. Păstrează timpul. Privești o fotografie veche de o sută de ani și ai șansa să înțelegi. Sau nu. Depinde de tine. Fotografia îți arată ceea ce a vrut fotograful și, de obicei, mult mai mult decât atât.
Tremont Street, Boston. 1923 – 2016
Tremont Street, Boston, 1923. Sursa: Shorpy
Zilele trecute m-am oprit la mai multe fotografii vechi. Una mi-a atras atenția. Una făcută în anul 1923. Într-o perioadă pe care Ioana Pârvulescu a scrutat-o de câteva ori, săpând în arhive, căutând în fotografii ale Bucureștiului interbelic.
Poza la care m-am oprit a fost făcută ceva mai departe, în Boston. Tremont Street. Oameni cu pălărie, la costum. Câțiva marinari. Doamne elegante. Mașini de epocă. Reclamă la Chevrolet, pe o clădire din spatele bisericii. Stația de metrou. Atmosferă așezată. Trai.
I-am trimis fotografia lui Sandu. Prietenul meu care locuiește în Boston. Era ziua lui. La mulți ani! „Cum e acum acolo? Fix în locul ăla?”, l-am întrebat. În weekend a fost să vadă cum e. Mi-a arătat și mie. „Multe lucruri s-au schimbat, dar mult a si ramas la fel, biserica din spate, cladirile de pe dreapta, statia de metrou si strada in sine … Tremont street”, mi-a răspuns.
Aceeași atmosferă și după aproape 100 de ani, războaie, crize, atentate
Tremont Street, Boston, 2016. Sursa: Alex Trifan/Facebook
Așa e. Aceeași atmosferă frumoasă. Liniștită. Aproape aceleași clădiri. Aceeași stație de metrou. Aceeași biserică. Ceasul din turn arată aceeași oră, 15.15.
Oamenii, chiar dacă au blugi și rucsaci în spate, par aceeași. Pare să le priască. Mașinile sunt altele, desigur. Amenajări ambientale diferite. Gazon. Nu mai e reclama Chevrolet.
Dar, așa cum am spus, orașul, cel puțin în acest loc, păstrează culoarea aparte. A conserva. A te bucura de ceea ce a fost frumos, are valoare. A nu demola ca idiotul. A valorifica.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 