Nu știu alții cum sunt, dar pe mine mă apucă pe la începutul lunii noiembrie un dor crescând de schi. Uneori, dorul acesta, pofta nebună de schi, bucuria și nerăbdarea sunt traversate așa, ca un junghi, de un sentiment din categoria mâhnire-enervare. Dor de schi, dor de schi, dar unde? Iar Austria?! Iar două zile pe drum? Că de Valea Prahovei m-am convins de multicel și nu mă mai încumet acolo în plin sezon până când vor construi ăștia autostrada, adică până când, dacă vor fi atât de buni, mă vor duce nepoții. Râd, firește, dar nu e râsul meu.
În contextul acesta al amestecului ciudat de bucurie-nerăbdare-dor plus mâhnire-enervare m-a prins vorba unui amic din Hunedoara. În urmă cu câțiva ani, schiam la Râușor, cea mai bună pârtie din zonă pe vremea lui Ceaușescu și în primii ani de după. De-o bună bucată de vreme, îmi spune că merge, și la fel ca el fac o mulțime de râușoriști, la schi la Straja. An de an e tot mai mișto!, mi-a zis, hai să vezi!
De cele mai multe ori, decizia privind alegerea unei destinații turistice este luată la recomandarea unei cunoștințe, preferabil a unui prieten în care ai încredere. Așa pățesc și eu adeseori.
Prin urmare, mi-am zis: hai să vedem care-i treaba cu minunăția din nordul munților Vâlcan! Un weekend la Straja este cea mai bună ocazie pentru a mă dumiri și, cine știe, pentru a deveni fan (deși îmi place mult să experimentez, sunt lucruri care mă pot câștiga pentru foarte-foarte multă vreme, de exemplu o pârtie de schi și oamenii întâlniți acolo).
Am început să amestec povești de la amici, informații de pe net, hărți, mi-am privit cu drag schiurile, clăparii, rucsacul (nu-i înțeleg pe cei care merg la munte trăgând după ei geamantane!) și am început să îmi fac un plan.
Straja, stațiune turistică locală din 2002
Stațiunea Straja a primit rangul de stațiune turistică locală în anul 2002. Se află la aproximativ 8 kilometri de Lupeni, la altitudinea de 1.445 de metri. Sunt două variante pentru a ajunge de la Lupeni în stațiune: cu telegondola (10 lei/persoană) sau cu mașina, pe un drum rezonabil; dar probleme pot fi cu parcarea.
La capitolul cazare, la Straja situația e foarte OK, fiindcă există peste 200 cabane, case de vacanţă, pensiuni şi vile, dintre care 70 sunt omologate cu 1, 2, 3 şi 4 stele. Prețurile sunt normale.
La Vila Alpin, de exemplu, aflată la 50 de metri de telegondolă, există o ofertă de cazare pentru această iarnă: 499 lei/persoană pentru 6 zile, 5 nopți (prețul include și masa). Există pachete de Crăciun, de Revelion, de 1 Decembrie (380 lei/persoană pentru 4 nopți de cazare). În plus, WiFi 🙂
Partea interesantă la Straja sunt cele 12 pârtii de schi (26 km de domeniu schiabil), deservite de 7 teleschiuri, un babyski, un telescaun și o telegondolă.
Pe cinci pârtii există instalații de nocturnă (Vila Alpin se află între două astfel de pârtii), deci se poate schia până la nouă seara.
Straja. Loc doldora de mituri și credințe
Notez pentru cei care ar putea să se sature de schi (noi nu, niciodată, noi nu!), câteva locuri care nu trebuie ratate, odată ajunși la Straja.
- Vârful Straja (1.868 m) – Unii cred că aici s-ar găsi canale energetice. Aici ar fi existat de asemenea un templu de de preotese dace, dar și tranșee din timpul primului război mondial.
- Schitul Straja – așezare religioasă unică, plus icoane făcătoare de minuni
- Drumul Crucii – pelerinajul anual (are loc în Vinerea Mare) până la Schitul de pe Vf. Straja.
- Nedeia Sânzienelor (24 iunie)
- Ursul Baloo – cel mai mare exemplar de urs brun crescut de om
… Şi pentru că toate acestea trebuia să aibă o cireașă pe tort, îmi propun să comand deja de pe acum o porție de papanași la Vila Alpin 😉
Lasă un răspuns