Mihăiţă îşi ia avânt în timp ce vede, cu coada ochiului stâng, cum Luca îşi muşcă buzele. Ştie că Luca n-ar fi îndrăznit aşa ceva şi că e invidios. Mihăiţă nu ştie nici pe el ce l-a apucat, de unde a adunat aşa mult curaj. Nici măcar nu ştie ce vrea să demonstreze. Dar astea sunt întrebări de oameni mari.
– Te dai azi?, îl aude pe Luca, zeflemitor.
Nu-şi dă seama ce s-a întâmplat, cât timp a trecut, unde se află. În schimb, Mihăiţă îl recunoaşte pe Luca, dar i se pare că acesta a mai crescut.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 