O spun din capul locului: nu agreez defel luptele cu taurii. Mi se par barbare, inegale, aduc mai mult a abator decât a sport. E prea mult sânge. Dacă aș fi nevoit să asist la un astfel de spectacol, aș ține cu taurul, dar aș prefera o remiză fără victime.
De ce public, totuși, această fotografie?
Fiindcă nici nu pot să nu apreciez măiestria fotografului, felul în care a susprins „frâna” taurului înjunghiat, ochii animalului în care încă lucește viața. Da, e o fotografie tristă, însă foarte reușită.
P.S Pentru cunoscători: rămân fanul lui Ferdinand.






