Omul cu ochelarii de cal-putere se trezeşte înainte ca soarele să răsară. Se bărbiereşte pe întuneric. Face economie. Nici plita electrică n-o mai foloseşte. Îşi încălzeşte la lumânare apa pentru cafea. În timpul iernii a scos frigiderul din priză (dar n-a fost o iarnă prea lungă), iar acum, când se priveşte în oglinda din lift (unde e becul aprins), se gândeşte că n-ar fi o idee rea să se transforme în Omul cu barbă şi ochelarii de cal-putere, doar-doar acoperă râurile de pe obraji.
Lebede pe râul Olt
Ochii omului cu ochelarii de cal-putere
Omul cu ochelarii de cal-putere are ochii albaştri ca un colţ de cer, dar nimeni nu-i vede (nici măcar el).
Stilul omului cu ochelarii de cal-putere
Omul cu ochelarii de cal-putere iese din bloc. Îi place s-o facă în stil mare, dar încă nu şi-a definit stilul, aşa că intră şi iese din nou. În scara blocului se face curent, ceea ce o supără pe tanti Vica. „Ce faci, omule, ai înnebunit?”. Omul cu ochelarii de cal-putere nu-şi dă seama că tanti Vica vorbeşte cu el. Lucrează la stil. Din cauza abnegaţiei sale şi a curiozităţii înnăscute a doamnei Vica, omul cu ochelarii de cal-putere îşi acroşează vecina. În cădere, femeia se loveşte la cap.
Omul cu ochelarii de cal-putere bate un cui
Omul cu ochelarii de cal-putere se întoarce acasă de la serviciu. Bagă viteză. „Salut vecine”, parcă aude şi mormăie ceva. Deschide uşa, bate un cui în perete, bum! Îşi bate nevasta (însă numai un pic). Apoi se culcă cu ea (după ce bea o bere şi mănâncă o porţie de cartofi foarte bine prăjiţi). Omul cu ochelarii de cal-putere doarme pe spate şi sforăie într-o parte. Cam pe când se aud tramvaiele luând curba, omul cu ochelarii de cal-putere îşi ia haina din cui şi îşi vede de drum. Bagă viteză.
Ce-ar fi putut face Constantin Brâncoveanu
De când s-a desprimăvărat, pe dl. Lică l-a apucat cheful să se plimbe prin parc şi, mai mult, să intre în vorbă. Ieri adunase trei-patru ţânci în jurul lui. Le povestea, să vezi tărăşenie, despre Constantin Brâncoveanu (era într-un parc din cartierul cu acelaşi nume). După ce le-a spus cum era cu otomanii şi cum l-au martirizat ei pe bietul domn valah, insistând şi asupra episodului cu copiii, o fetiţă, care cu greu stătea locului, l-a întrebat uşor iritată: „Dar de ce n-a sunat la poliţie?”.






