Ilarion era decis să-şi bage degetele în priză. Nu ştia cum o va face (are degete destul de groase), important era că găsise suficiente motive pentru un asemenea gest. În plus, avea amintirea uneo senzaţii care-l tenta. Era la Cercul de electronică, îşi pusese nişte căşti pe urechi, se juca de-a operatorul dintr-un turn de control. Se simţea în stare de lucruri măreţe, inclusiv să-i spună Danei c-o place. N-a apucat, fiindcă Dana, mai glumeaţă, a băgat firul de la căşti în priză, la 220 de volţi. A simţit un fulger globular spărgându-i-se între tâmple, gust de sânge în cerul gurii şi o senzaţie de lumină liniştită, alb-gălbuie. Abia spre seară, acasă, i s-a făcut, puţin, teamă. Acestă amintire tentată i-a ridicat un zâmbet, care a ţinut până la pana de curent care a afectat două cartiere şi l-a făcut să-şi reconsidere planul.
Cu degetele în priză
8 Responses to “Cu degetele în priză”
-
-
Dacă va fi curiozitate în legătură cu acest subiect, atunci musai vom explora acest univers.
ApreciazăApreciază
-
-
m-a captivat titlul „Cu degetele in priza” dar m-a dezamagit actiunea (fiindca nu este nici una..)… asa ca ma gindesc sa scriu ceva asemanator cu titlul „In pat cu Heidi Klum”
ApreciazăApreciază
-
-
-
-
conform ultimului text despre acest episod, rezultă că n-a apucat să purceadă, deci e posibil să recidiveze, cel puțin la nivel de dorință/năzuință
ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 