M-am tot gândit. De când a apărut în România ora de vară (1979), m-am tot întrebat ce e cu chestia asta. Adică, am înţeles eu încă de pe atunci (eram deja flăcău voinic) care-i diferenţa şi care rostul. Dacă nu mă înşel prea tare, „presa” vremii sugera că tărăşenia ar fi vreo idee măreaţă a lui Ceauşescu. Eu, cel puţin, aşa am avut atunci impresia (eram prin clasa a cincea). Ce-i drept, dacă nu dădea Ceauşescu OK-ul, rămâneam fără oră de vară.
Paranteză: am aflat între timp că România mai avusese oră de vară în perioada interbelică (între 1932-1940), că ideea i-a aparţinut lui Benjamin Franklin în 1784. Găsiţi mai multe aici.
Ideea e că, deşi am dormit mai puţin azi-noapte (vrând-nevrând), deşi îmi place iarna (având nostalgia vacanţelor îndelungate la schi), prefer ora de vară. Mi se pare că o zi în care ajung acasă când încă nu e întuneric nu e o zi pierdută, poate de-aia. Voi?
Sunt fan ora de vară
5 comentarii to “Sunt fan ora de vară”
-
Ahâm! Şi mie mi se pare la fel, mai ales când văd că e ceasul 9 seara şi e încă lumină, nici somnul nu îmi dă târcoale şi nici în casă nu aş intra. Şi parcă şi viaţa se trăieşte mai intens.
ApreciazăApreciază
-
Ora de vară e mai tare ca ora de iarnă, şi eu sunt fan încă de când eram copil. Avantaje? Desigur, poţi să stai la bere mai mult timp, având iluzia că nu e încă târziu. Deci clar, sunt pentru!
ApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 