Era în octombrie, anul trecut, când vedeam întâia dată pentru prima oară un fost autocar al echipei de fotbal 1. FC Koln. Am scris pe acest blog, că mi-a plăcut povestea, mi-a plăcut să-mi imaginez povesti petrecute în jurul acestei masini, un veritabil muzeu pe doar 4 roti.
Aseară am văzut subiectul în Evz (fără să fi vorbit în prealabil cu băietii). Si mi-a plăcut, am simtit un pic de orgoliu gâdilat. E de înteles?
UPDATE.
Ca să fiu sincer până la capăt, ceea ce a apărut la mine pe blog e doar un articol de blog. O poză, tzac-pac!, trei vorbe si gata postarea. În schimb, textul lui Adi Dobre se vede clar că-i muncit, documentat jurnalistic, aduce informatie, e muuult mai mult decât tzac-pac-ul meu. Ce-i al lui, i-al lui.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 
Lasă un comentariu