«   |   »

undeva între ieri şi mâine

coboram în cetate (tiptil)
împreună cu mine-copil

am mers mult slăbisem un kil
mersul devenise ostil

mă-ntorceam ca un câine docil
(renunatesem deci la exil)

se mira copilul din mine (debil)
cât de mult mă implic inutil

eram eu (ca un fitil
între mine-naiv şi mine-abil)

m-am întors din cetate umil
(eram dintr-o dată subtil)

Posted on 06/11/2010 at 14:12 in Poezii   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

Etichete: ,

2 Trackbacks to “undeva între ieri şi mâine”

    
    

Lasă un comentariu