Avea 15 ani când i-au zis că n-are cine să-l spele pe unchiu-său, cu care mergea la pescuit. N-a fost treabă grea, doar murise înecat. S-a bucurat când l-au primit la oraş, patru ani mai târziu. Slujbă la spital, leafă, cameră. În plus, scăpase de capre, că prea-şi rupsese picioarele alergând după ele. Avea 21 de ani când i-au adus-o, la frigider, pe maică-sa. Era singur şi a vomitat. Apoi a băut rachiu până a mai vomitat o dată. Acum are 30, arată de 50. Priveşte umed şi fix, probabil ca să ţină echilibru atunci când i se bălăngăne capul, trage un litru jumate de rachiu pe zi şi, uneori, gândeşte la capre din odaia lui de la morgă.
Meseriaşul
19 Responses to “Meseriaşul”
-
Doamne Calin! M-au trecut fiorii… Cum ai putut sa scrii textul asta! Extraordinar!
ApreciazăApreciază
-
Se spune că lucrătorii de la morgă nu sunt chiar întruchiparea sensibilităţii şi că nu ar intra în morgă până nu beau 100 de grame şi astfel, treptat, devin alcoolici. Aici e ca şi în cazul altor profesii, există ,,meseriaşi” buni şi proşti. Dar ,,meseriaşul’’ tău, indiferent de calificativ are şi sentimente, ,,priveşte’’, chiar dacă ,,umed şi fix” şi ,,gândeşte’’, chiar dacă doar la caprele lui…
ApreciazăApreciază
-
-
Priveste umed si fix. Aici este cheia acestui text.
Un om obisnuit priveste scena umed. Un chirurg priveste fix. Umed si fix nu poate privi decat scriitorul.
Felicitari pentru acuratetea acestui textApreciazăApreciază
-
Doamne!!
Da, ai surprins durerea, tragismul, urâtul, groaza, viața- toate în cel mai limpede cu putință portret.
Cum ar arăta pe o pânză?ApreciazăApreciază
-





