Grasa cu degete moi a venit la râu cu una mai slabă. Avea ţâţe mai mari ca ale grăsanei. Am vrut să mă urc pe ea. M-a zgâriat. I-am dat o broască, să mă lase. Una verde. A râs, a mâncat-o şi a plecat. M-am bucurat că a râs. Nu m-am bucurat că a mâncat-o şi apoi a plecat. M-am dus şi eu. Voiam să mă urc pe ea. Am trecut prin râu, am trecut prin nisip. M-a ars la tălpi. Am trecut prin mărăcini. Mi-a curs sânge. Lângă peştera lor, erau patru urâţi care mi-au luat toate broştele. M-au bătut. M-au urcat într-un copac. M-au aruncat. Mi-a curs sânge. Au râs. Am plecat abia-abia.
Am râvnit la slăbănoagă
4 comentarii to “Am râvnit la slăbănoagă”
-
ok, cate femei si chinuri vrea, dar sa mai schimbe meniul ala… de radacini n-a auzit? fructe? seminte?
cat mai e pana cand tribul lor descopera focul?ApreciazăApreciază
-
Ai dreptate, diversificarea meniului e necesară. Dar poate chiar îi plăceau broastele, ce zici de asta?
ApreciazăApreciază
-
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 