Femeia cu violoncelul iese din mulţime, sare în ochi, se evidenţiază. Habar n-am cum arată. Dar mersul ei dansează chiar şi atunci când stă. Când e înghesuită de gloată. Când oamenii se-ndeasă, se contorsionează. Mai pe tăcute, unii. Ori, alţii, mai răcnind. Ei socializează. Cu sârg. Şi se miros. O, da! Ca o planetă de nări ce dă în pârg. (De obicei la curbe ori pe la semafoare, când scârţâie, subtil, ferestrele murdare.) Atunci, violoncelul se mişcă, unduios. Femeia care-l poartă înjură. Se dă jos.
NOTĂ.
PA publicat pentru etapa 6, În autobuz, a concursului Orasul PA.





