Atunci când s-a mutat în blocul cu zece etaje, domnul Lică s-a bucurat că a nimerit un loc linistit. În prima dimineată, când încă nu răsărise soarele, s-a trezit ascultând păsărelele. Era încântat. Se simtea ca în Rai. Seara, când s-a întors acasă, aceeasi liniste, care avea ceva misterios în ea. Au trecut patru zile până când domnul Lică, un tip mai cu capul în nori, si-a dat seama că se mutase lângă un cimitir. „Hehe, poate că e mai bine asa”, si-a spus el, amuzat, apoi si-a privit ceasul.
NOTĂ.
PA publicat după deadline în etapa a 4-a concursului Orasul PA.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 