Archive for aprilie, 2010

08/04/2010

Părerea mea despre un derapaj

La început a fost blogul. Apoi a fost blogrollul, un instrument care te ajută să ajungi mai lense acolo unde găseşti texte care-ţi plac. E simplu. În caul meu, primele două consemnări au fost Alin Fumurescu şi Mihnea Măruţă. S-au adăugat, treptat, Cuburile Angelei, a Anca, Raza de soare şi ceilalţi prieteni din blogosferă. Cercul de prieteni se mărea, fabulos. La fel, blogrollul, alcătuit, cu egoism, pentru uz propriu şi prea puţin pe principiul reciprocităţii (cel puţin în prima fază… Dar şi acum, când sunt bătrân, un sfert de linkuri din blogroll duc către bloguri care nu linkuiesc spre mine, ceea ce mă face să cred, cu sinceritate, că nu sunt destul de bun. La Mihnea în blogroll, de pildă, deşi suntem amici şi în real, nu se află niciunul dintre blogurile mele. Şi? Citesc mai rar blogul lui sau cu mai puţină plăcere? Nu.)

O menţiune importantă: în vremurile romantice, treceam regulat pe la tot blogrollul, şi arătam asta, fără să mă simt obligat să o fac şi fără să simt că vizitaţii ar trebui să se simtă obligaţi să întoarcă vizita. Era, dacă vreţi, egoismul meu: făceam ceva ce îmi plăcea – îi citeam şi gata. Treptat, mi s-a împuţinat timpul şi mi-a crescut blogrollul. Am aflat, la un moment dat, despre ZeList. Am încercat să observ ce face dintr-un blog un blog de succes. Ce au atât de special blogurile din Top 100? Din Top 10? Unele mi s-au părut remarcabile, altele imposibile. Nu era nicio logică.

Apoi am aflat despre valenţele zelistene ale blogrollului şi, ambiţios cum mă aflu uneori (sic!), am deschis o pagină dedicată Skimbului de link. Un compromis, probabil, dar care m-a adus în contact cu câteva bloguri deosebite. Deci nu există alb sau negru. Trăim într-o lume color.

Ca să scurtez, pot înţelege preocuparea de a aduna puncte ZeList. E o joacă, similară celei de a aduna puncte într-un joc fantasy, de pildă. Nu ştiu dacă poziţia în ZeList şi atât poate aduce bani. Îmi doresc să fie aşa. La nivelul meu nu e. Într-un joc există jucători mai pasionaţi decât alţii. Şi asta se ştie. E problema fiecăruia.

Ceea ce observ însă, de-o vreme, e că paginile de comentarii ale blogurilor pe care le mai frecventez (unde e ora 25??) sunt tot mai pline de pinguri. Am senzaţia că ne citim tot mai puţin, cu adevărat, dar ne pinguim tot mai mult. Forma bate fondul, deci. Asta e trist, din punctul meu de vedere.

Am mai aflat, recent, pentru că mi-a spus-o el, că Paul Gabor şi-a ascuns blogrollul. A făcut o pagină separată pe care n-o mai ţine la vedere. Aşa, şi? Păi, nu mai dă puncte în ZeList! Am încercat să râd. Cui naibii îi pasă, într-adevăr, de ZeList?? Vreau să spun, cui dintre cei care îl citesc pe Paul Gabor pentru că le place ce scrie el? Şi eu mi-am propus recent să fac o curăţenie de primăvară. Dar n-am avut timp pentru asta.

Miza ZeList mi se pare minoră. Nu e treaba mea să-i critic pe cei care au scopul de a da bine acolo. E jucăria fiecăruia. Dar sunt amărât atunci doi prieteni ai mei, Vania şi Paul Gabor se ceartă. Paul a ajuns la concluzia că blogosfera e mizerabilă.

Se spune că prietenii prietenilor mei sunt prietenii mei. Dar duşmanii prietenilor mei îmi sunt duşmani? Şi dacă ajung să se „duşmănească” prietenii între ei, ce trebuie să fac? Să aleg unul? Nu. Să încerc să-i împac şi să le spun, cu pritenenie, ce cred eu că au greşit. Cu riscul de a-l supăra pe unul, pe celălalt sau pe amândoi.

Mie mi-e greu să înţeleg, atunci când vorbim despre oameni cu scaun la cap, o ceartă pornită de la un subiect atât de minuscul, cum e ZeListul. Dacă asta ne ţine aici, atunci mai bine plecăm acasă şi cultivăm roşii (de exemplu). Pot înţelege neskimbul de link. Tot aşa cum pot înţelege că oamenii, oricât de maturi ar fi, se pot enerva. Mi-e greu să înţeleg vorbele grele. Detest violenţa, de orice natură ar fi ea. Vreau pace.

CONCLUZIE ÎN CEL MULT 500 DE SEMNE
Blogosfera din jurul meu trece printr-un moment delicat. E riscant s-o numeşti mizerabilă, generalizând, deşi, câteodată, e de înţeles subiectivismul. Preocuparea pentru pinguri alterează atmosfera pentru că poate naşte excesul de zel şi poate da în reproşuri, care pot degenera. Ar trebui să ne întoarcem la text. Bunele intenţii şi bunul simţ sunt necesare. Fără ele, mai bine plecăm acasă. Se spune că scopul scuză mijloacele. Eu cred că scopul e să comunicăm, să ne împărtăşim, să ne perfecţionăm scrisul, să învăţăm, să creştem (nu neapărat în ZeList).

Mi-ar plăcea ca Vania şi Paul să-şi dea mâna sau măcar să nu-şi întoarcă spatele. Sunt oripilat de vorbele grele şi îndrăgostit de întorsăturile de frază măiastre.

08/04/2010

Cântecul mierlei

În săptămânile premergătoare admiterii la facultate, am avut parte de aproape două săptămâni de linişte frumoasă în casa bunicii mele din Câmpina. Am învăţat destul de intens, atunci, la fizică şi la matematică, dar, mai ales, am dormit bine. Cea mai puternică rămâne însă amintirea mierlelor din curtea bunicii. De multe ori stăteam minute în şir fără să fac altceva decât să le ascult cântecul. Aveam impresia că îmi spun mie ceva. Am rămas iremediabil îndrăgostit de cântecul mierlei, pe care nu l-am mai prea întâlnit prin Bucureşti…

Adineauri l-am redescoperit cu bucurie. Aici.

08/04/2010

Alt concurs de poezie

Am primit vestea despre un alt concurs de poezie interesant, cel de pe versul.ro. E timp destul pentru participare. Dar, atenţie, timpul zboară repede!

Etichete: ,
07/04/2010

Blog-eveniment: Devis Grebu

Anunt că Devis Grebu si-a făcut blog site, cu ajutorul lui Dan Glăvan. Este vorba desrpe oamenii care au conceput si realizat coperta cărtii mele. E un blog site pe care îl foarte recomand. Delectati-vă!

 

06/04/2010

(Su)pozitii sexuale legendare

Nu stiu ce m-a apucat, dar am aruncat un ochi pe la statisticile blogului, să văd cine si ce caută la acest blog. Am aflat astfel că cineva, nu stiu cine, a dat căutare pe google fix asa: pozitii sexuale legendare. Mă rog, treaba lui/ei.

Dar a devenit, iată, si treaba mea, întrucât pe pagina a zecea (da, a căutat bine, a scotocit!) apare o referire la o postare nevinovată de pe blogul meu. Cu alte cuvinte, unde dai si unde crapă.

P.S. Postarea originală cred că a avut parte de ceva succes, din moment ce e pe locul 1 la căutările google pentru sintagma despre care am vorbit. Mie genul ăla de umor nu-mi place. Na, am si eu defecte!

Etichete: , ,
06/04/2010

Si de pe trotuar se ridică, nu-i asa?

Am fotografiat operatiunea de ridicare a unei masini parcata pe trotuar, pe Bd Dacia, peste drum de Muzeul Literaturii Române. S-a întâmplat într-o zi de vineri, cu o zi înaintea lansării cărtii mele. Apropo, cartea se găseste deocamdată doar la librăria MLR, fiind disponibilă si prin comenzi online (că m-a întrebat cineva).


Poate de vină e faptul că totul s-a întâmplat la nr. 13. Vania stie ce spun.

05/04/2010

Incantaţie via Eugen Evu

Primesc de la Eugen Evu un grupaj de versuri semnat de Elena Daniela Sgondea. Vi le arăt şi vouă pe cele care mi se par cele mai reuşite. Este vorba despre poemul 

Incantaţie sau oratio vechio

Fricile, meduzele,
Urzicându-ţi buzele.

Arsura sărutului –
Muşcătura rutului.

Rupt sigiliul rasei
De şarpele casei.

Golul de zidire
Suie mănăstire
Răsucind pe schele
Zvon de prunc din stele…

04/04/2010

Pomul vieţii lui Eugen Evu

Am primit de la Eugen Evu un grupaj de texte, „Pomul vieţii”. Am selectat pentru voi Aforismele (eu i-aş fi zis chiar aşa: Versul de fiecare zi, respiraţia cea mare…)

Iată:

Versul de fiecare zi, respiraţia cea mare…
Din acel punct neutru dincolo de bine şi de rău, majoritatea principiilor sunt doar nişte banale prejudecăţi.
Să colorăm ceea ce vede neclar gândul, să îi dăm limpezimea şi frumuseţea decantată de sufletul nostru deseori timid, inhibat, dacă nu fricos, superstiţios. Aceasta învie arta şi o ocroteşte de decadenţă, pe noi înşine înbunându-ne, adeverindu-ne…
Marele suflet poetic are nevoie mai mult să iubească, decât a fi iubit.
Căutând pe cineva anume, uneori avem şansa de a decoperi altceva, mai valoros.
Minunat este când găsim, ne regăsim pe noi înşine şi dacă exprimăm artistic aceasta, se cheamă că ne dăruim, că iubim şi pe aproapele, şi pe departele. Iată o lege viabilă!
Aceasta a numit Hegel a treia lege, dinamică, a hazardului („Punctul de interferenţă a două cauzalităţi opuse”…) Poezia ştie, iar Hegel defineşte prea rece…
Ardeleanul zice Zău în Dumnedzău, ceea ce vine de foarte departe, din jurământul re-ligio, refacerea a legăturii cu dumnezeimea. Zău în Dumnezeu… tatăl zeilor.

NOTĂ.
Găsiţi întreg grupajul aici.

Etichete: ,
03/04/2010

La piaţă

Am făcut un drum la piata Râmnicu Sărat. A fost o jumătate de oră reconfortantă si foarte bio. Am fotografiat cu telefonul.

 


Am găsit ceapă la fel de frumoasă si cu 1 leu


Erau munti de ridichi. Cam cu 1 leu – 1,5 lei. Sper, gustoase! Verdeata mi s-a părut scumpă. A trebuit să caut ca să găsesc cu 1 leu legătura de pătrunjel (am luat cu 1,5 lei). Pentru leustean cereau si 3 lei. Tarhon n-am găsit, de niciun fel


O multime de flori, îmbătătoare, proaspete. Un buchetel de narcise galbene (mie nu-mi plac, pentru mine narcisele sunt albe si atât!) era cam 1-2 lei


Coltul cu flori era, cred, cel mai animat. Narcisele albe erau 50 de bani firul.

02/04/2010

Pentru voi

Pentru voi am făcut totul, spune bărbatul. Are cravata descheiată. Din buzunar iese o sticluţă plată, metalică.
Pentru voi…, îngaimă secretara, cu ochii la tablouaşul de pe birou din care zâmbesc doi copii. Îşi netezeşte fusta, dă cu ruj. Dincolo, dl. director încheie cămaşa, apoi răspunde la telefon.
Pentru voi lucrez zi şi noapte, stimaţi compatrioţi, spune preşedintele în oglindă, apoi repetă, să fie mai convingător.
Pentru tine, scrie pe tricoul fotbalistului. E un prim plan reuşit. Apoi zece bărbaţi sar peste el, fac o grămadă caraghioasă.
Pentru tine, iubito, m-am căţărat aici şi nu ştiu dacă o să mai cobor teafăr.

În realitate, e multă ipocrizie în fiecare.
Probabil că doar unul a făcut-o pentru ceilalţi. El.