În săptămânile premergătoare admiterii la facultate, am avut parte de aproape două săptămâni de linişte frumoasă în casa bunicii mele din Câmpina. Am învăţat destul de intens, atunci, la fizică şi la matematică, dar, mai ales, am dormit bine. Cea mai puternică rămâne însă amintirea mierlelor din curtea bunicii. De multe ori stăteam minute în şir fără să fac altceva decât să le ascult cântecul. Aveam impresia că îmi spun mie ceva. Am rămas iremediabil îndrăgostit de cântecul mierlei, pe care nu l-am mai prea întâlnit prin Bucureşti…
Adineauri l-am redescoperit cu bucurie. Aici.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 