Îmi scuipam plămânii de mi se uscase gura. Îmi bubuiau tâmplele. Îmi ţineam strânsă inima în tricou, sub cureaua de la rucsac. Îmi curgea în ochi toată apa băuta la tăul Ştevia.
Luptam pentru fiecare centimetru pe care îl urcam şi cu fiecare metru cu care încrederea îmi cobora. Nu-mi mai doream nimic, decât să scap de asta.
Când am ajuns pe vârful Retezat, mi s-a părut că nu mai ştiu nimic şi că am aflat totul, o, Doamne!
Primul urcuş pe vârful Retezat
17 comentarii to “Primul urcuş pe vârful Retezat”
-
Cam asta-i orice urcare în viaţă, nu? O sublimare. Eşti sus, şi ce mici par toate!
De asta n-a mai coborât Manole … nu mai avea nevoie … a plecat direct la Cel de Sus, învăţase totul.
ApreciazăApreciază
-
-
:)))Cunosc senzaţia, doar că de acolo de sus mă gândesc că mai am şi de coborât.:)
ApreciazăApreciază
-
-
Nu am trăit o astfel de experiență, însă fiecare cuvânt m-a ajutat să îmi imaginez cum ar fi o astfel de escaladare.
O zi plină de frumos!
ApreciazăApreciază
-
Nu stiu care sunt regulile la PAverbe, asa ca o sa postez aici! Scuze de offtopic.
~Vernisaj~
Copilului îi venea să plângă. Un mai suporta morala de faţă cu prietenii săi. Prefera o palmă si apoi să-l lase în pace.-Am să-ţi repet până o sa pricepi! Nu e suficient talentul! Muncă, muncă si iar muncă! Asta e cheia succesului. Acum treci la trebă!
Peste 20 de ani, tânărul gândea cu voce tare: Dacă mă bătea tata la timp, nu mai pictam acum portrete pe plajă! Aveam propriul vernisaj!
PA scris pentru tema propusă de Călin – „Bătaia e ruptă din rai”
ApreciazăApreciază
-
-
@-X-: La ei a fost mai simplu, a fost vorba despre tehnică. Glumesc. Fiecare are everestul lui.
ApreciazăApreciază
-
@starsgates: Coborârea, si acum vorbesc la propriu!, a fost mereu specialitatea mea. Zburam abia atingând stâncile, bolovanii, golul alpin. Asa mi se părea, că zbor. Probabil că era mai mult decât le fusese dat genunchilor mei.
ApreciazăApreciază
-
-
@Geanina Codită: Mă bucur să te revăd aici.
P.S. Am aproape mereu probleme pe blogul tău – rareori pot comenta, niciodată sub semnul wordpress. Si îmi pare rău.
ApreciazăApreciază
-
@Simion Cristian: Multumesc! Îl voi urca (PA-ul) la PAverbe. Chiar, trebuie să anunt o nouă temă!
ApreciazăApreciază
-
Calin, cu PA-ul asta m-ai dat iar gata 😉
Simion Cristian.
Felicitari ! Mi-a placut mult Vernisajul tau 🙂
Totusi,
pentru a te incadra in cele 500 de semne nu trebuie pe viitor sa mai lasi spatii atat de generoase intre fraze. Sunt sigura ca n-ai apucat sa citesti definitia PA-ului – se afla aici, pe blogul lui Calin – ma refer la faptul ca un spatiu dintre cuvinte inseamna un semn. Mai multe spatii libere intre fraze, respectiv, inseamna mai multe semne 😉
Am zis bine, Calin ?ApreciazăApreciază
-
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 