Gratie MiculuiPrint, care a căutat PAverbe postconcurs pe aici si prin câteva bloguri, adun aici PA-uri scrise pe teme propuse de mine în coltul din dreapta (aproximativ) sus al acestui blog. Nu sunt toate, asta stiu, asa că, vă rog, trageti-mă de mâneca pentru a completa cum se cuvine această antologie.
Voi mai propune câteva teme, încă nu-i gata 😉 !
Deocamdată, iată:
i) Tema „La mintea cocosului”
Problema LePetitPrince
Stiind ca: numarul de votanti este egal sau mai mic decat numarul de persoane apte de vot si ca dorinta de putere are valoarea “n+1″ unde”n” e un numar natural care tinde la infinit, sa se afle care este mintea romanului cea de pe urma. Daca aflati sa-mi spuneti si mie ca habar n-am!
Uneori romanul LePetitPrince
Uneori romanul isi face iarna car si vara sanie.
Uneori romanul stie sa se fereasca de drum lung si om prost.
Uneori romanul stie sa nu se duca cu sacul la pomul laudat.
Multe stie romanul…dar nu stiu cum se face ca mereu ii lipseste mintea cea de pe urma.
Oameni mari cell61
– Fii atent, eu îti arăt degetul…
– Da, stiu, iar vrei să mă scoti vinovat!
– De ce nu mă asculti? Eu îti arăt un deget…
– A, stiu! Vrei să mă hipnotizezi! Nu se poate.
– Chiar nu vrei să mă asculti! Eu îti arăt degetul, iar tu râzi!
– Eu râd?!? De ce să râd?
– Păi, e la mintea cocosului. Tu nu ai făcut niciodată asta când erai mai mic?
– Nu cred că e mintea cocosului, mai degrabă as zice că ai dat în mintea copiilor. Acum mă lasi să dorm?
La mintea cocoşului Călin
Îi plăcea să mănânce creier de găină deşi, se ştie, găinile au creier de bibilică, adică mai deloc, sunt cam proaste, ceea ce nu le face mai puţin gustoase, recunoaşte în timp ce mai comandă o porţie, poate că există o legătură între cantitatea de creier per capita şi gust, hehe, apoi îşi aminteşte că găina bătrână face ciorba bună, dar nici puicuţele nu sunt rele, zău aşa, uite-o pe fata care aduce mâncarea, zâmbind aparte, o să-i dau un bacşiş serios, o priveşte el cu subînţeles.
– Un porc ce se dă cocoş, îşi spune fata, fără să-şi dea jos zâmbetul de pe faţă.
Antihistaminice Leo
Privea lung la folia argintie şi se întreba câte ar trebui să mai ia ca să-şi facă efectul. « Celelalte erau mai tari, dar mă lua somnul de la ele. Din astea pot să iau şi un pumn, tot degeaba ! » Apoi se uita la ceas : « În cât timp ar trebui să simt ceva ? Sau să nu mai simt nimic. Mă mănâncă în continuare ca dracu’ ! » Şi studia cu o grimasă scuamele de pe piele. « Păi sigur, de la ce mi se trage n-a putut să-mi spună, mă îndoapă cu chimicale ! E clar ! Ăştia au pus cretă în loc de pilule ! »
La mintea cocosului LePetitPrince
Ce sa fie la mintea cocosului? Un cucurigu!
ii) Tema „Ochi pentru ochi, dinte pentru dinte”
Diabolique Leo
Pentru că a râs de faţă de toţi colegii când i s-a dus un fir la ciorap, Mimi i-a plasat lui Lili un gogoloi mare de gumă roz pe scaun, tocmai când îmbrăcase acel superb costum din mătase. Când Lili se linişti din istericale, sacoul sfârşi în pubelă, şi tragedia cu autor necunoscut păru uitată. Până când Mimi a rămas blocată in toaletă şi au scos-o cu intervenţia pompierilor. Lili a fost prima care a întrebat-o dacă se simte bine. Mimi i-a răspuns cu un rânjet că da, dar o să vină vremuri şi mai bune.
Dinte pentru dinte cell61
Încă de mic străbunii i-au vestit un viitor glorios. Era mult mai mare şi mai puternic decât ceilalţi, iar prin temperamentul coleric s-a impus repede drept căpetenia generaţiei lui. Niciodată nu se dădea înapoi de la munca de jos şi era primul când era nevoie de un cărător.
În seara în care a găsit casa distrusă şi pe străbuni nimiciţi, a jurat cu lacrimi în ochi că-i va răzbuna. A strâns zeci de mii de partizani şi a pornit la luptă. Aşa a început epicul război dintre furnici şi elefanţi.
Dinte pentru dinte… LePetitPrince
La noi, la romani, omul din popor nu stie vorba cu ochi pentru ochi si dinte pentru dinte. In schimb se spune ca razbunarea e arma prostului. Apreciind intelepciunea populara, chiar daca cateodata ma simt prost, incearc sa nu fiu un prost.
iii) Tema „Strugurii de sus sunt acri”
Prinsa cell61
A fost odată, ca niciodată, o biată mâtă înfometată.
Pe prispă sta, aproape prinsă de-un cârcel,
Cu ochii mari si coada unduind alene,
Pândea-nspre locul unde zărise-un soricel.
Ce se gândea sărmana? Îl prinde, îl mănâncă!
Dar rozătorul nostru-i cam iute de picior.
Asa că biata mâtă, luând curba la dreapta,
Se-mpiedică rapid în coltul de covor.
Era prea mic si slăbănog piticul, îsi zise ea,
Chiar nu e timpul pentru el acum,
Se mai îngrasă el în timp ce creste, se măreste,
Iar când îl prind, va fi de zece ori mai bun!
Filosofie de viaţă Leo
Toţi îl consideră o acritură. I se reproşează ba că-i pute totul, ba că se oftică, ba că e invidios sau arogant. La toate acestea, răspunde impasibil : toate la un loc, plus că mi se rupe.
Nu s-a ridicat niciodată pe vârfuri să culeagă strugurii „de sus”. Nu c-ar fi acri, ci că nu merită osteneala. Şi, în plus, lui îi place carnea. Strugurii îi provoacă deranjamente stomacale, ca şi idealurile mărunte. E dispus oricând să-ţi împărtăşească, cu jambonul în mâna dreaptă, filosofia lui de viaţă.
iv) Tema:„Bataia e rupta din rai”
Nazdravana LePettPrince
De Mos Nicolaie gasea in ghete dulciuri. Cu toate ca mereu era amenintata ca daca nu e cuminte va primi …o nuielusa. Dulciuri primea si fara sa fie sarbatoare. Mereu primea dulciuri. Aproape se saturase de atatea dulciuri.
…”Cum or fi nuielusele?”…”Of, de-ar veni odata Mos Niculaie!”…
Un copil cell81
Nu era prea iubit de părinți. Motivele nu au importanță, adulții au întotdeauna dreptatea lor. Vedea cum se poartă aceștia cu frații lui și, cu mintea lui de copil, își dădea seama de diferențe. Remarcase că, atunci când facea o poznă, tatăl sau mama îl pedepseau. Iar uneori, după bătaie, mama îl lua în brațe. Acela era momentul în care se simțea ca-n rai.
Așa că a devenit, așa se spune, primul din casă la pozne.
~Vernisaj~ Simion Cristian
Copilului îi venea să plângă. Un mai suporta morala de faţă cu prietenii săi. Prefera o palmă si apoi să-l lase în pace.
-Am să-ţi repet până o sa pricepi! Nu e suficient talentul! Muncă, muncă si iar muncă! Asta e cheia succesului. Acum treci la trebă!
Peste 20 de ani, tânărul gândea cu voce tare: Dacă mă bătea tata la timp, nu mai pictam acum portrete pe plajă! Aveam propriul vernisaj!
v) Tema „Tară frumoasă. Păcat că e locuită”
Smog cell61
Frateeee, ce-i cu poluarea asta, frate? Băi, nu mai poate respira omul de-atâta gaz de esapament! Vrei si tu să iei o gură de aer curat, da’ nu poti, că imediat îti iei portia de fum în nas! Incredibil! Nu-mi vine să cred! Atâtea masini, atâta aglomeratie! Băi, o să murim de la gazele astea! Nu se gândeste nimeni la asta?
Băi nesimtitilor, mai lăsati masinile alea acasă miscati-vă cururile alea grase la metrou. Luati băi, autobuzul, nu vedeti ce trafic e?
Ar mai fi continuat polemica cu ceilalti participanti la trafic, dar ajunsese acasă si locul de parcare era iarăsi blocat de cineva. Parcă în dreptul masinii respective, blocându-i calea de iesire, apoi coborî si-i trase o cheie. Rânji satisfăcut.
vi) tema „Cine sapă groapa altuia”
~Prezumția de farsă~ Simion Cristian
Făcuse treabă bună! Nea Costache era mulțumit și se simțea răzbunat. Intră în apartament și încearcă să închidă ușa fară s-o trântească!
–Marcelo, să vezi ce-o să râdem! I-am pus lu Nicu de la 2 cremă de pantofi pe clanță! Ha! Așa îi trebuie. Să-i mai ardă lui de farse! Cum naiba i-o fi trecut prin cap să ne vopsească vizorul cu lavabilă???!!! Dar ce faci acolo? Eu vorbesc cu tine și tu speli rufe?
-Costache, mă spăl pe mâini, ne-a pus un dobitoc vaselină pe ușă! Dacă aflu că e Nicu vă strâng de gât pe amandoi, urlă tanti Marcela de se cutremură pereții!
Notă.
Ca să-i găsiti mai usor (stiu, stiu căi stiti!), iată linkurile către autorii PAverbelor:
– Leo
– LePetitPrince
– cell61
Călin Hera. PA-uri şi mirări 