Dragii mei,
Pornim astăzi un nou concurs de PA-uri. De data asta, încerc cel mai simplu regulamet cu putintă.
1. Organizatorul publică o fotografie.
2. Participantii scriu un PA (poveste de aproximativ 500 de semne) sau mai multe, după cum doresc inspirate de respectiva fotografie.
3. PA-urile sunt postate la comentarii aici, eventual si pe propriul blog.
4. Arbitrii trimit votul prin e-mail la ticorosu@yahoo.com. Fiecare are de împărtit 10 voturi către cel putin 3 si cel mult 7 PA-uri.
5. Premiul – la alegerea castigătorului + prezenta pe Pagina de onoare.
Acestea fiind zise, purcedem la
Prima etapă – Melci
Autorul fotografiei, Sorin Stanciu, a denumit-o „Înmultiri”
Puteti posta PA-urile până joi, 13.00. Baftă!
El si ea (Mariana)
Cei doi, un ,,el” şi o ,,ea”, mai merg câţiva paşi prin luncă, fără să se mai ţină de mână… Se aşază pe o lespede mare, rotunjită de valurile râului zburdalnic. Privesc amândoi în iarba pe care străluceau firele de nisip alb…Totul pare încremenit…Pare, până să apară, de nicăieri, doi melci…Cochiliile sidefii se mişcă încet…Corniţele melcilor se întind moi către soare…Când ating un fir de iarbă se retrag ca într-un ritual…La un moment dat, melcul ce părea mai ,,melc”, a atins coarnele celuilalt, ce părea a fi o ,,ea”…Brusc, a dispărut…A rămas doar cochilia…
Băiatul zâmbi şi şopti ca pentru sine:
– Aşa e femeia. Când se simte ameninţată, se retrage în cochilia ei…
Infinit fragil (LePetitPrince)
Te uiti la melc si vezi o creatura urata, baloasa si pe deasupra atat de inceata incat nu poti sa-ti imaginezi cum se face ca l-ai lasat intr-un loc si l-ai gasit in altul. Sau nu l-ai mai gasit deloc. Caci, contrar aparentelor, melcii au vocatia libertatii. Poate de aceea isi cara cu ei cochilia. Dispar inauntrul ei sau pot pleca oricand fara sa-si paraseasca casa. Iata unul care nu se plange ca isi cara toata viata casa in spinare.
Poti invata multe de la melc. Poti invata sarguinta. Incet, cu rabdare, el merge pe drumul lui. Daca cade o ia de la capat. De la melc poti invata si delicatetea. Daca observi dansul gratios al cornitelor – pe care e nevoit uneori sa si le retraga. Dar cel mai pretios lucru al melcului este vocatia lui pentru infinit. Cand se retrage in cochilie, corpul sau ia forma acesteia, piramida rotunda cu varful spre cer. Un infinit care poate fi calcat in picioare de oricine.
Doua cochilii si acelasi infinit.
Melc,melc,codobelc (Teodora)
Melc, melc…
Vă mai amintiţi poezia copilăriei noastre? Aceea în care-l conjuram pe melc să scoată coarne, iar dacă făcea asta îl răsplăteam cu un mic dejun atât de nepotrivit lui încât, dacă şi-ar fi putut permite, şi-ar fi scos cochilia şi ar fi dat cu ea de pământ, de supărare că e forţat să aibă aşa un regim?
Hai să ne amintim: „melc, melc, codobelc/ Scoate coarne de berbec/ că te duc la baltă/ să bei apă caldă/ şi te duc la Dunăre/să bei apă tulbure/ Şi te sui pe un buştean/Să mănânci leuştean…”. Să fim sinceri: cine s-ar da de ceasul morţii să scoată coarne, ştiind că răsplata pentru aşa ceva e o gură de leuştean, urmată de un ţoi de apă tulbure şi caldă? Nici măcar melcii nu pot fi aşa de perverşi…
Nu, dimpotrivă, melcii sunt suflete sensibile, delicate, şi nu cunosc casă mai frumoasă decât scheletul spiralat pe care-l poartă ei în spinare.
Să-l cinstim cum se cuvine.
Cică aduce noroc!
Rendez-vous(Leo)
– La mine sau la tine ?
Şi-au dat întâlnire sub o frunză de brusture. Melc îşi unsese corniţele cu gel – secreţie proprie. Avea emoţii ca la prima întâlnire. Drăguţă moluscă, gândea. Ce picior musculos, ce corp moale !
Melca îşi lustruise cochilia, şi pe dinafară, şi pe dinăuntru. Poate-l invită la un ceai, şi-o prinde cu podelele nematurate ! Atrăgător băiat, Melc. Are şi casa ! Bine că n-are coloană vertebrală !
Un greiere cânta din scripcă, subţirel, într-o scorbură.
– Dansăm, mon amour ?
Poveste cu melci starsgates
Nu mai ştia prin ce metode s-o facă pe fată să renunţe la fardatul cu creion dermatograf, prea negru, prea accentuat…
– Ştii că aceea parte neagră a creionului, este de fapt substanţa lipicioasă pe care o lasă melcul în urma lui?
Fata s-a uitat mirată la ea.
– Tu glumeşti sau vorbeşti serios?
Cel cu corniţe, nu, nu melcul; o îndemna să spună că vorbeşte foarte serios, dar dacă apoi fata se face de râs la şcoală….
Acum a aflat că cea mai bună cremă împotriva cicatricilor, conţine 80% extract de melc.
Misterele iubirii melcilor (Maria Postu)
Iesise din padure si asfaltul o tenta si speria.Ce idée!Sa-I dea intalnire departe de padure!Dar nu putuse rezista tentatiei….sa alunece usor pe “iarba” gri , sa auda zgomotele masinilor, sa vada atatea lucruri noi.Se temea sa nu se rataceasca dar langa cateva creangi uscate o astepta el:traversase asfaltul tocmai din cealalata parte a autostrazii si venise pana aici sa o ajute pe firava lui logodnica sa traverseze cu bine strada.Trebuiau sa ajunga in siguranta in padurea lui, unde ii asteptau Frunze si scorburi protectoare.O privi cu admiratie.E atat de frumoasa, cocheta, are cochilia de cea mai buna calitate, cornite de firma, atingeri de catifea…Abia astept sa o fac stapana in scorbura familiei mele.
Pornira amandoi sa traverseze autostrada de-a latul, apropiindu-se unul de altul, fara sa stie ca, dintr-o masina parcata la marginea strazii,Sorin Stanciu si Calin Hera, se pregateau sa dea lovitura cu un articol despre misterele iubirii melcilor.
Curiozitate morbidă (Simion Cristian)
-Tristețe mare, surioară! Ăsta e al treilea deces din cartier, săptămana asta!
-Ce naiba se întamplă? Doamne iartă-mă! Pâna acum era un cartier liniștit! Fiecare avea casa lui, se diminuase migrația, nu mai lăsa nimeni urme pe alee și deveniserăm toți vegetarieni! Săptămana asta parcă e blestemată! Trei decese! Crezi că sunt crime sau este epidemie de suicid?
-Nu surioară! Nici gând! Toate astea sunt din cauză că și-a reparat stapânul priza din grădină! Știi cum suntem noi melcii…curioși! Ne uităm în toate găurile!
De peruzea gabi
“Avea un orgoliu mai tare decât casa de melc şi un interior mai fragil decât vârful, corpul, inima sau corniţa moluştelor comestibile.Spunea frecvent hahaha sau pe scurt ha, adică încerca să aşeze ora exactă pe cochilia sa. Nimic mai simplu atunci când vai, uita să se uite la vântul care sufla.Odată i s-a intâmplat ca urechea dreaptă să i se inunde până la tâmplă. Nu mai auzea normal, dar ce era mai grav, nici nu mai simţea, având în vedere că dreapta lui…nu răspundea. Vremea anunţată la meteo îi accentuase puterea de a ceda, melcului de peruzea.
Dragoste filială cell61
Vestea i-o dăduse un bondar. Poştaşul leneş al marginii de drum. Cine ştie cât timp trecuse deja?
Tatăl lui era pe moarte şi trimisese vorbă că ar vrea să-l vadă.
Îşi aşeză mai bine cochilia pe spinare şi purcese. Avea drum lung de străbătut, cale de trei copaci bătrâni. Era toamnă, iar frunzele căzute formau stavile de netrecut. Merse zi şi noapte, se rătăci de două ori, dar când, în sfârşit, ajunse, privirea recunoscătoare din corniţele tatălui îi fu de ajuns pentru a uita de orice oboseală.
Infinit fragil LePetitPrince
Te uiti la melc si vezi o creatura urata, baloasa si pe deasupra atat de inceata incat nu concepi sa-l lasi intr-un loc si sa-l gasesti in altul. N-ai crede ca aceasta faptura are vocatia infinitului. Desi cochilia lui arata in mod evident acest lucru. Cand se retrage in cochilie, corpul sau ia forma infinitului. Un infinit ce poate fi calcat in picioare si strivit de oricine. Cand doi melci sunt impreuna sunt doua cochilii. Doua cochilii si acelasi infinit.
Defect femeiesc LePetitPrince
Asteptasera tot anul sa vina clipa vacantei. Sa plece amandoi si sa fie impreuna clipa de clipa. Vor sta unul in bratele celuilalt toata ziua. Se vor contopi intr-o singura fiinta. Ardea de nerabdare. Ce-o fi cu ea de nu mai vine? Ah! Uite-o ca apare…Iar a luat toata casa cu ea!
Inocenta LePetitPrince
Georgel vede pe o tufa o cochilie si un melc care incearca sa iasa din ea pipaind si uitandu-se in jur cu coarne intrebatoare. ” Ce melc dragut!”-zice, asezandu-se pe vine. Se uita putin la el si apoi o zbugheste la joaca. Dar in curand mingea i se rostogoleste chiar langa tufa unde vazuse melcul. Era tot acolo, cu casa pe spinare. Langa cochilia melcului, Georgel mai vede inca una. “Unde o fi al doilea melc?” – se intreaba si ochisorii lui prinsera a se rotunji de mirare: melcul dintai parca crescuse si se ingrosase.
Crescatorul de melci LePetitPrince
Te pomenesti ca balosii astia ma pot scoate din criza. Am auzit ca in strainatate carnea de melc e foarte cautata. Gata! Imi fac melcarie. Dar, daca evadeaza? Astia cu casa in spinare isi iau talpasita cand nu te astepti! Plasa. II acopar cu plasa. Bun! Mai trebuie sa fac rost de niste perechi de melci. Dar de unde am sa stiu care-i “el” si care-i “ea”? In fine! N-o sa ma impiedic acum de un amanunt. Important e sa se inmulteasca. O sa le cant sa-si scoata coarnele. Pardon! Aceia sunt ochii!
PA Mikal Eon
Ea i-a zis pa. El i-a zis pa. Sa fi fost oare invers? Gata. S-a sfarsit totul. Au mai ramas o clipa buza in buza, sa-si aduca aminte de clipele placute petrecute impreuna. Drum lung au si anevoios fiecare in calea lui. Melcii, se stie, merg incet dar sigur. Pericole ii pandesc la tot pasul, o sa ramana increzatori iubirii lor. Poate se vor revedea vreodata. Cel putin intr-un restaurant la Paris.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 