Poemul perfect

Era odată un om. Scriitor modest, dar pasionat. Într-o zi, i-a venit în minte poemul perfect. L-a trecut pe hârtie. Mai avea foarte puţin de cizelat la el când un alt om, foarte bine informat, i-a atras atenţia că în acea zi vine sfârşitul lumii. Să dea naibii poemul perfect, că şi aşa n-o să-l mai citească nimeni. Dar omul nostru şi-a văzut de treabă. Câţiva amici au lăsat deoparte pregătirile de final şi au venit cu el. Sfârşitul i-a găsit scriind pentru niciodată, dar fericiţi.

36 comentarii to “Poemul perfect”

  1. Avatarul lui CalinH

    @Leo-bis: Mă refeream la Sfârsit. Referitor la problema ailaltă, am văzut că e nevoie de nu stiu ce credite ca să poti posta. Sau?

    Apreciază

  2. Avatarul lui CalinH

    @cell61: Că bine zici.

    Apreciază

  3. Avatarul lui CalinH

    @gabi: Cât entuziasm. Oare se molipseste?

    Apreciază

  4. Avatarul lui CalinH

    @dAImon: Ar trebui să te luăm guru în ale polimediei. Sper să nu ajungem să abuzăm. Ideea lui Leo este grozavă în special dacă o privesti din punctul nostru de vedere, al sustinătorilor pahiliteraturii.

    Apreciază

  5. Avatarul lui CalinH

    @Cristina: Avem tot timpul din lume. Dar abia la Sfârsit reusim, orice-am face.

    Apreciază

  6. Avatarul lui CalinH

    @daurel: Cine stie, poate acel Poem perfect o rugăciune e.

    Apreciază

Lasă un comentariu