– N-am crezut, stimate domn, că un fault poate fi delicios.
– Mă îndatoraţi, domnule, cu aprecieri măgulitoare. Nu degeaba vi se spune Cavaler al Fluierului.
– O exagerare. Aţi observat, desigur, că numele meu nu apare în cronica meciului.
– Ce nedreptate!
– E ok, de ce ar încărca inutil pagina?
– Îmi permiteţi să mai fac o alunecare?
– Ah, îmi cer scuze că v-am reţinut cu acest dialog. Dar a fost un fault drăguţ, demult n-am auzit o tibie troznind atât de melodios! Cel puţin 3 luni va sta pe tuşă.
30/10/2009
Aţi observat că se dau galbene pentru simulari?
30/10/2009
Enigme la poalele Retezatului
Ăştia de la Administraţia Parcului Naţional Retezat au inventat o joacă foarte simpatică: un traseu de 3 ore care pleacă din Nucşoara şi merge spre Mălăeşti. Poate fi străbătut, vara, şi de copii. Pentru copii parcă e făcut, pentru cei cărora părinţii vor să le dea microbul muntelui, al naturii. Traseul e bine marcat. Din loc în loc, după cum spune amicul meu Ciprian Iancu în Evz, sunt nişte panouri care descriu împrejurimile şi pun întrebări de genul „Care e cel mai bătrân copac din pădure?”. Răspunsul se află la următorul panou. Prin joc, copiii călătoresc şi învaţă. Eu, unul, abia aştept să-mi duc trupa acolo!
Turn enigmatic aflat pe traseu, la panoul nr. 5, dacă nu mă înşel. Fotografia a fost făcută de Remus Suciu.
30/10/2009
Bumerangul şi vioara
Stătea pe marginea aleii către Castelul Peleş şi, calm, azvârlea bumerangul care se întorcea la el, fără greş. Un artist a cărui pricepere te convingea să cumperi, chiar fără să ai nevoie. Dar spectacolul încântător s-a sfârşit prost. Câţiva metri mai la deal a apărut un alt tip cu o vioară şi a început să cânte. Fabulos. Omul cu bumerangul a întors privirea. Vă daţi seama ce s-a întâmplat: în acea secundă, bumerangul aruncat cu atâta măiestrie s-a întors, cuminte, izbind.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 