La urma urmelor, de ce nu? Fireste, mă simt ca la Olimpiadă: istoria va retine doar amănuntul că am participat. Asadar, mă voi înscrie în ceasul al doispelea în concursul ăla SuperBlog2009. Nu prea am eu habar cu ce se mănâncă, observ doar că, spre deosebire de ăia care s-au înscris în urmă cu câteva săptămâni, eu plec la drum cu 10p (ei, si cu 100). Le dau for, cum se spune ;).
11/10/2009
Ţăranul e pe câmp. Liber
– Lenuţo, ţăranul de bărbatu-tău e pe câmp? Nu înţelegi? Vrei să-ţi desenez, să-ţi cânt? Uite, cânt: „Ţăranul e pe câmp…”
– … El are o nevastă.
– Da, Lenuţo, da’ e pe câmp. Iar eu aici, cu tine.
– Nevasta are un copil.
– L-ai dus la cămin, Lenuţo.
– … Copilul, o dădacă.
– Lenuţo, mă fierbi. Uite: dădaca are un pisoi. Ziceam că eu sunt dădaca, uite şi pisoiu’.
Pe câmp, ţăranul e liber. Liber să-şi imagineze că pisoiul prinde şoareci, că şoarecii mâncă brânza, că brânza o fac ciobanii. Cioban e ăla care-i zice Lenuţii că ţăranu’ de bărbatu-său e pe câmp. Şi-i bagă prostii în cap.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 