Zilele astea două din urmă pare că m-a preocupat, habar n-am de ce, problema părului. A fost acel PA despre părul lung scurtat şi dilema „mai scurtez o dată sau las să crească”, a fost celălalt PA, cu cea mai simplă coafură şi a fost comentariul Micului Prinţ („părul scurt este banal”), căruia mi-am permis să-i răspund, beneficiind de oarecare experienţă în domeniu: „O fi el banal, dar să vezi cum e când nu e!”.
Discuţia a fost dusă de Maria Postu către tărâmurile feminităţii care poate sta (şi) în podoaba capilară.
Recunosc, e un subiect mai de fete, aşa, dar trebuie să încercăm şi noi, bărbaţii, să mai înţelegem câte ceva. Nu?
08/10/2009
Părul scurt este banal
08/10/2009
Coafura rezistă
Ploua mărunt, atât de mărunt încât ploaia intra în buzunare, făcând mici bălţi. Şobolanii urcau, vânjos, pe harta patriei. O ţară frumoasă ca o zi de octombrie însorită şi bogată ca o iarnă cu crivăţ. Amurgul amintea de clima temperat continentală ca-n lecţiile de geografie din şcoala veche. Acum şcoala e în manele şi în tevebingo. Acum nu mai au speranţă decât naivii şi aceia care, uitând să plece, au rămas să facă lumină, noaptea, cu cheliile lor ca nişte girofaruri ridate. Coafurile lor simple sunt petele de culoare ale unei ţări ca o ploaie cenuşie în care, culmea, încă se mai nasc copii.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 