Iată primul text din concurs (autorul îl veți afla abia după jurizare!).
Omul transparent
S-a dus… Dar îl revăd mai încolo… Uite-l şi acolo!
Hmmm, dar se pare că omul transaprent e mic de statură şi, odată cu trecerea anilor, devine opac.
Când e mic-mic e atât de… transparent că-i poţi citi tot pe faţă. Uite, urlă şi două perluţe îi curg din ochişori!
Sigur nu-i convine ceva! I-o fi foame, frig…
Când e fericit are un zâmbet atât de frumos pe faţă şi gângureşte…
Apoi încetul cu încetul creşte. Poţi vorbi cu omuleţul transparent şi ceea ce-ţi spune se vede şi pe faţa lui.
Mai târziu când creşte, de cele mai multe ori omul transparent… dispare.
Ei, bine, e o doamnă interesantă şi la fiu-meu, la after school. Femeia organizează zilnic tot felul de activităţi (şah, dansuri, vizite la muzee şamd). Pentru sfârşitul anului, a pregătit, cu mare discreţie, un carnaval. Ne-a spus doar când să venim. Ne-am găsit prichindeii costumaţi adorabil (ea însăşi a îmbrăcat un costum adecvat momentului). Ne-a condus în curtea şcolii, unde amenajase o scenă, la umbră, şi ne-a oferit un spectacol de o oră şi jumătate la care se opriseră să privească şi trecătorii (balcoanele blocurilor cu vedere spre curtea şcolii se umpluseră). 
Călin Hera. PA-uri şi mirări 