mă obişnuisem cu tine astfel încât
nici măcar apă nu mai puteam să beau
decât privindu-te
adevărul e ca niciodată nu mi-a fost sete
poate doar acum când îţi scriu
când vorbeai mă uitam la gura ta
şi puneai accentul într-un anume fel
de parcă buzele tale ar fi trebuit sărutate
cu accent cu tot
niciodată nu ţi-am văzut ochii
(n-aş putea să le dau vreo culoare)
şi apoi erau atât de aproape
ne plimbam şi nu eram sigur
care sunt paşii mei care urmele tale





