Autorul: ah, era să-i scriu numele!
Se uita la mine cu ochii aceia cafenii, limpezi, intrebatori !
Milimiimi de secunda privirea lui imi strapunge constientul si-l defragmenteaza.
Mimarea lipsei mele de atentie nu-l atinge fiindca simte dincolo de exprimarea superflua, disimulata. Fidel vegherii, ridicand cate o spranceana, asteapta sa simta cum se topesc toti ghetarii – musafiri nepoftiti in casa sufletului meu.
Mi-a starnit iarasi un minuscul sentiment de vinovatie fiindca el e obisnuit cu tandrete. Si n-am nicio sansa sa fiu perceputa la alta scala decat cea reala.
Cand se alinta si vrea mangaiere o face pentru ca are memoria gesturilor oferite cu tandrete. Iar atunci cand latra devotat, transparenta prieteniei noastre se inmulteste.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 