Autorul va ieși la iveală exact când va trebui s-o facă
…. Azi a fost racoare . O binecuvantare . Mai ales cand verile se -ntind , levantine, ca un serbet de trandafiri ,poti sa te gasesti intr-o calatorie racoroasa spre miazanoapte, in jocurile Aurorei Boreale cu lumina ,ori sa navighezi spre tarile mirodeniilor, sau ostroavele Antile . Dar calatoria in marea interioara m-a coplesit mereu . Periplu sentimental cu oprire in portul Charme , unde vin corabiile pline de bunatati si noi ! E o placere sa ai prieteni dragi in preajma la o ocazie speciala…
Asa incepe una din povesti , rostita molcom , la adapostul serii , intr-un loc special .
Ne-am asezat comod in fotoliile trase-n stofa rubinie , de jur imprejurul mesei , acoperita cu feta de masa scrobita si ne-am adancit in poveste . Comus , zeul care prezideaza la ospete , ar aparea si el acolo , tocmai cand o salata de rucola parca atunci culeasa dintre straturile de oleandru , ar veni la masa . Insotirea ierburilor proaspete cu pepene galben , cartof fiert si fasole verde ma facu sa cred ca am poposit intr-un orasel tolanit ca o cadana la umbra cedrilor trufasi . Mi-am pus servetul rosu in poala . Schatzi isi incepuse povestea despre ” adevarata Franta ” care , nu se afla la indemana ; nici la Versailles , nici pe malurile Loirei , ci acolo unde se inmoaie pamantul in mare . Ascultam depanarea molcoma a intamplarii ….in timp ce aroma de sparanghel ucis de tanar in crema , pentru placerile noastre , ma face sa pricep efectul otravurilor lui Marie Antoinette . Atat de apetisante , ca nu le puteai resista ! Schatzi isi mai aprinse o tigara , ceru inca un rand de vin si poposi in Cipru ; unde fructul migdalului amarui si melancolic , celebreaza alba nunta cu pieptul de pui . Nas de vaza si codos de exceptie le fusese bechamelul , datorita caruia unirea se facuse pana la capat , adica pana la incantarea papilelor gustative ala mesenilor .
Un trandafir inbujorat , de culoarea visinei putrede anunta placerea ce urma sa vie…..interzis de dulce , a desertului . O placinta cu mere astepta cuminte dinaintea noastra . Deasupra ei , o cupola de inghetata cu aer de baton de vanilie , se topea in zaharul pudra , precum turla bisericii in soarele de august . Alaturi , tarta cu branza ; o foaie in care se rasucisera ceva mascarpone si strugure stafidit se impreuna de zor cu un pui de lele de sos englezesc , tot numai fructe de padure care , poposise prin nu stiu ce intimplare , aci, in farfurie . Le gustaram pe toate , asa cum venea din spusele amicului si, fericiti si usor obositi , ca dupa orice calatorie , coboram in strada sa ne plimbam pe strazile tacute .
Cum fuge timpul : Nici macar sarbatoritul n-a observat trecerea in alta decada ..cu atata charme !!!
Călin Hera. PA-uri şi mirări 