«   |   »

deocamdată dimineaţa

a rămas undeva în praful drumului mirosul de benzină
tabala camionului e din nou minereu
se pornise un fel de călătorie a vântului

de parcă li s-ar fi dat foc semnelor rămase
tălpile frig ca un imbold venit dinăuntru
greu îţi mai aranjezi părul pe frunte

mult după aceea găseşti de cuviinţă să aprinzi focul
de undeva luna iese strecurându-se ca un râu
are gust de zmeură şi pare foarte zgâriată

cineva strigă stai trage două focuri de armă
dar nu o nimereşte
se aude însă foarte clar cum focul se stinge iar

câinii încep să latre timid locul devine mai cald
dar numai acolo unde s-a născut
deocamdată dimineaţa

Posted on 14/06/2009 at 12:41 in Poezii   |  Flux RSS |   Răspunde   |   Trackback URL

3 comentarii to “deocamdată dimineaţa”

    
  1. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    14/06/2009 la 12:53

    Am publicat această poezie într-o revistă studențească și am publicat un facsimil aici, la începuturile acestui blog. Nu-mi aduc aminte dacă în revistă au apărut doar cele trei strofe din facsimil sau a gresit Minitehnicus când a postat. Cert e că poezia are cinci strofe, e, adică, asa cum o vedeti azi.

    Apreciază

    Răspunde
  2. Avatarul lui Lisandru Cristian
    Lisandru Cristian
    14/06/2009 la 13:16

    „mult după aceea găseşti de cuviinţă să aprinzi focul
    de undeva luna iese strecurându-se ca un râu
    are gust de zmeură şi pare foarte zgâriată” – acestea sunt, din punctul meu de vedere – umil şi subiectiv, de altfel – versurile după-amiezii. Felicitări, Călin!

    Apreciază

    Răspunde
  3. Avatarul lui CalinH
    calinhera
    14/06/2009 la 13:18

    @Lisandru: Aș fi vrut să le public mai de dimineață…

    Apreciază

    Răspunde
    

Răspunde-i lui Lisandru Cristian Anulează răspunsul