Autor: deocamdată anonim
Omul transparent
a şuierat vântul pentru ultima oară,
zăngănitul de lanţuri îmi acoperă cuvintele
când inocenţa lunii separă pământul de cer.
cei vii îşi caută locuri de veci printre regrete
ierburi amare îmi cresc prin lanuri
luând forme de spice.
a şuierat vântul pentru ultima oară,
coliviile sunt deschise, dar nimeni n-a zburat
omul transparent mă priveşte peste umăr
îşi lasă urmele printre rânduri
încercând să scap de-nlănţuirea nimicului,
îi scriu poeme translucide.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 