stă să plouă undeva în moalele capului
inima bubuie ca un ecou spart în treizecişinouă de ţăndări
că-ţi vine să baţi câmpii însă numai cu maşina
până când râul se aude ca şi cum ar intra în pământ
tocmai la marginea gardului spart de intenţia ta bună
înghiţi praf şi înghiţi două cireşe pe nemestecate
hop şi pe urmă din mine o să crească pe urmă un cireş foarte real
să tot fie patru dimensiuni dintre care una nu cireşie ci foarte albastră
de parcă ai întoarce capul şi te-ar privi maica stareţă Anatolia
ţi s-ar atinge tâmplele ţi s-ar strânge ceva s-a-ntâmplat
hai vino mai aproape şi rupi o bucată de pâine intermediară
acum se vede mai bine până îndărătul câmpiei
dimineaţa e ca o lună mică şi se tot micşorează
douăzecişipatru de ore treizecişinouă de ţăndări optzecişiunu de greieri şi-atât
Călin Hera. PA-uri şi mirări 