am fost surprins asupra faptului
noaptea la o oră despre care nu pot spune nimic
ce faci am fost întrebat
oameni suntem ce naiba de ce nu dormi
scriu am răspuns rănindu-mi secretul
nimeni n-a râs nici măcar gândurile mele
topite albastru în rezervorul stiloului chinezesc
au ieşit atunci în vârful picioarelor lăsându-mă
întredeschis precum uşa
apoi drumul s-a pierdut în întuneric
ânici cuvintele nu mai aveau chef de drum
destine paralele ca o masă copioasă
terminată la curtea regelui dac
NOTĂ. Nu stiu dacă are vreun sens să adaug facsimile cu pagini de ziar îngălbenite de vreme, pe asta o pun aici din inertie, e din Amfiteatru, anul 1988.






