Împăratul roşu
îşi umple fără grijă coşu’.
Împăratul gălbui
dă năvală, şui.
Împăratul oranj
râde, c-a făcut deranj.
Împăratul negru
e sobru şi, cică, integru.
Verde împărat
a venit şi s-a cărat.
Împăratul gri
nu suntem noi toţi, copii?
Împărat neapărat
8 Responses to “Împărat neapărat”
-
-
nu vrei dumneata, Poetule, sa deschizi o rubrica unde sa ne jucam? am observat ca unele cuvinte sunt mai „rimacioase ” decat altele
Putem face un lant-de-cuvinte-rimacioase
cele care rimeaza in IM sunt mai poetice ca altele…ma jucam intr-o noapte cu ele si gasisem o gramada;acum nu-mi amintesc decat „sublim”ApreciazăApreciază
-
Iartă-mă, MiculePrinț, că mă iau în serios la faza asta. Eu cred ca o poezie e proasta daca lucrul pe care il retii, după ce o citesti, e felul in care rimează niste cuvinte. Rimele nu sunt un scop (stiu, a zis-o si Eminescu, deh, nu e vina mea că s-a născut înaintea mea :P), ci doar o împachetare care poate fi agreabilă.
ApreciazăApreciază
-
-
stiu, stiu, am retinut, imparat neaparat, dar urechea mea muzicala e de vina si…pofta de joaca. Iarta-ma, te rog.
ApreciazăApreciază
-
Brrr, cum adică iartă-mă, om bun? Doar de-aia suntem aici, pe lumea asta, ca să ne jucăm.
ApreciazăApreciază
-
Mda, unii ar vrea ca presedintele sa fie imparat. S-a mai vazut smecheria asta acum cca. 150 de ani in Franta. Napoleon al III-lea a fost ales presedinte si s-a autoproclamat imparat.
ApreciazăApreciază
-
Călin Hera. PA-uri şi mirări 