te-ai strecurat sub cearceaf
ca un viitor care se repetă
marea adoarme ca o capcană
ca o carte de amintiri făcute praf
read more »
31/07/2009
te-ai strecurat sub cearceaf
24/07/2009
rochia ta încă neîmbrăcată
ne îmbrăcăm în timp ce intersecţia vorbeşte
prin fereastra deschisă
cu păsările ieşite din teama nopţii care foşneşte
ai încă stropi de apă pe sâni când îţi potriveşti sutienul negru
e ca o lumină precisă
zâmbetul tău de mentă încă integru
îţi privesc acum părul strâns cu un elastic subţire
de parcă ai avea un ochi în ceafă
cu care vezi totul dintr-o privire
aş vrea atunci să-ţi cobori pleoapele aşteptând
un sărut moale
ca o ofrandă cuvenită ca o întoarcere în rând
ţi-aş prinde apoi buzele cu dinţii uşor
mai întâi pe cea de jos ca şi cum
asta ne-ar ţine cumva suspendaţi între tavan şi covor
aş vrea atunci să-ţi spun te iubesc pe buza superioară
să-ţi desfac sutienul în timp ce
intersecţia ar vui ca o femeie lăsată înadins pe dinafară
alarmele maşinilor din parcare nerăbdătoare ar face o larmă
ca o ploaie de jos în sus
aş bea stropii de apă de pe umerii tăi unul câte unul ca într-o karmă
am întârzia oriunde am avea de plecat cui i-ar păsa
ar fi în bucătărie fum şi miros de cafea împroşcată
s-ar rupe tocurile tot aşteptându-te s-ar înflora
rochia ta încă neîmbrăcată
n-ar mai fi nevoie de ruj pentru că se ştie
buzelor ce tocmai au sărutat nu le mai trebuie nimic
decât încă un sărut încă unul până când dor ca să fie
ar lovi atunci soarele perdeaua ridicată
s-ar zgâlţâi ferestrele ca un cristal seismic
ar încremeni buletinele de ştiri ca o îngheţată de ciocolată
ca o pană de curent ca un fulger globular ca o privire sumară
ca o nouă înfruptare
ne-am îmbrăca apoi matematic ca o filarmonică interioară
16/07/2009
Înainte de poem
adică iarba foșnea
păsările nu-si tălmăciseră gândul
gândul lor
parcă sturzul canarul flamingo
câte unul într-un târziu
scăpam cuvintele în râu
NOTĂ. Am publicat această poezie în anul 1987. Pe blog se află si un facsimil îngălbenit de vreme. Eu rămân verde 😉
28/04/2009
dincolo de cuvinte
nici măcar nu alergau
parcă paşii le erau obosiţi
nici măcar nu le-ai zâmbit
întâmplările din ziua aceea sforăiau
târziu ei n-au înţeles
ce se întâmplă spaimă
doar de prăbuşire le era
nici măcar n-ai privit
până şi copacii discutau între ei
cu plete încă vii
tu ai mai fost pe acolo
NOTĂ. Colecția mea de poezii din tinerete se apropie de final. Ceea ce am prezentat până acum aici e o selecție destul de largă, un năvod cu ochiuri mari. Am mai cules câteva versuri răzlete la care vreau să mă mai gândesc, să le aflu locul.
P.S. Printre poeziile de colecție s-au strecurat și câteva mai proaspete. Unele scrise mai mult în joacă, altele mai mult în serios.
27/04/2009
Pregătire psihologică
Plictiseală. Zi de luni, adică.
Străzi. Copaci. Berică.
Dar nu e ceea ce crezi.
Uite un fluture alb, vezi?
O să ai noroc întregul sezon, zicea.
Uite şi un ţânţar.
O să te pişte, păzea!
Simpatice rime, băiete.
Le placi, toţi or să te regrete.
Eu sunt însă mai din topor.
Albu-i alb, iar tu n-ai viitor.
Nu în echipă, aş sugera.
Glasul lui Klas acum fulgera.
Ridicase privirea,
ochii-i erau de-a dreptul sticloşi.
Băgase spaima în cei 15 mucoşi.
Am glumit, zise apoi.
Să vă văd mâine, adică nu, joi.
24/02/2009
Cântec de seară
ca o lăcustă neadormită
de focul rece din lumânare
arbori nebuni prin ceaţa topită
taie cărare
albi cai pur-sânge
aleargă sălbatic prin balta de fum
jar de copite care se stinge
în colbul tăcut de pe drum
jos e căruţa cu oiştea căzută
iar un păianjen adorame pe roţi
sorele-apune şi luna e mută
doar o lucire aleasă de sorţi
paie aduse de pretutindeni
sforăie-n lemnul care-a murit
când căruţaşul cu-n sac de merinde
a coborât şi caii-au fugit
către păşuni necunoscute
unde cosaşul cu stele în păr
strânge în cântec zăpada din munte
şi-mbracă tot fânul în haine de măr
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 