În această pagină, la care se va putea ajunge si din fereastra specială pe care am creat-o în capul coloanei din dreapta, voi posta PA-urile „din urmă”, primite după momentul în care am anuntat că poate începe votarea. Pa-urile „din urmă” aduc autorului 1p în clasamentul general, chiar dacă au fost postate cu 1-2-…-23 de etape întârziere ;). Baftă, asadar!
P.S. Nu cred că voi mai trece aici ceea ce deja am depus în postările de până acum.
Intervalul 12-13: ivory
Cu ochii inchisi si buze palide, parea ca doarme. Andi o privea tacut, cu expresia omului care a ajuns la capat. Nu mai tigari, ma duc jos sa iau, i-a spus sec barbatul, si s-a rupt de ea. L-a privit indepartandu-se, prima si ultima data cand se ridica gol de langa ea. Cu fata impietrita si gandurile-n soapta, femeia s-a imbracat, si-a aranjat voalul strambat de furia cearsafurilor si, dibuindu-si oja prin geanta, incepu sa-si dea unghiile cu lac. O scuturatura brutala tranti usa. O a doua urma, violenta si continua, furandu-i pamantul de sub picioare. Peretii se bulucira nebuni deasupra ei.
Interval 3-4: ivory
Respirand sacadat, incerca sa-si recapete controlul asupra gandurilor. Cum era bullshitul ala american pe care i-l tot baga Dan pe gat, privind-o natang, cand credea el ca-i facea educatie? Think happy thoughts, think happy thoughts, nu? Ah, uite ca-mi amintesc de Dan. Privirea aia capruie, stralucitoare, care o scotea din sarite, o facu sa intepeneasca. Cu ochii larg deschisi in intuneric, femeia sfida chipul ce-i aparuse in fata. Ce ma privesti asa, ii striga cu voce gatuita, acoperindu-si ochii cu dosul palmei, imi provoci sila, nu te apropia!
Interval 18-19: ivory
Andi i-a ascuns totul. Dar a aflat singura pana la urma si-n modul cel mai urat posibil. L-a prins in pat cu pocnitoarea aia, exact ca-n bancurile proaste. A plecat fara sa se uite inapoi si dupa nici doua luni se marita. Doar ca sa-l faca sa sufere. Dintre cei cativa catelandri care se tineau dupa ea de ceva timp, l-a ales pe Dan doar pentru ca era opusul lui. Stia ca asta o sa-l faca sa turbeze si razbunarea i-a adus satisfactie. Pana azi, cand, cu voalul pe cap, parcase in fata blocului lui.
etapa 00-01
Orgoliul ranit LordDIf
In creierii noptii, bietul Ghita BoB se trezi lac de sudoare. Iarasi il visase pe Nelu cum i-o fura pe Anhelica. Se facea ca erau la o terasa privind gales un slep plutind nestingherit pe valuri, apoi de nicaieri aparea Nelu, comanda un brifcor, o pupa cu patos pe Anhelica si plecau amandoi chicotind, dandu-i cu tifla. Fereasca-l sfantu’ pe netrebnic! zise, agitand un pumn in directia copiei dupa original, amintire din concediu.
Intre timp, sforaind copios, Anhelica visa un cu totul alt décor
Desteptărorul din vis Laura Driha
În seara asta adormise greu căci venele-i erau injectate cu mult prea multă cafea neagră. Dacă i-ai fi privit somnul ai fi putut spune că visează urât căci se agita teribil şi faţa toată i se schimonosise într-o grimasă de-ncruntare.
În visul care se repeta deja de multe nopţi alerga mereu sub senzaţia că-i urmărită şi la capătul drumului o voce ii spunea: e ora să te trezeşti! Şi se trezea în fiecare noapte la fix 00.45. Cu precizie de ceas elveţian, visul ii aşeza nopţile după bunul său plac!
Nonsensuri firesti Laura Driha
În dimineaţa dimineţilor, ora orelor se gândise să rămână cu puţin în urma celei de-a zecea bătăi – cifră preferată de premianţi! şi-n timpul timpurilor totul amorţise printre toate.
Nimicul n-adunase mare lucru şi zgomotul amuţise obosit, oamenii făceau paşi mari pentru că cei mici ii accelerau pe impiedicaţi şi nefirescul cumpărase de la naturaleţe drepturile de manifestare.
Culorile se asortau la-ntamplare şi frumosul ridicae urâtul în slăvi, bătrânii întinereau şi la tinereţe toţi se opreau.
Foamete Laura Driha
– Să ne fie de bine! spuse sătul ştergându-şi buzele cu marginea murdară a bluzei.
Micuţul Andrei părea nedumerit…
– Am terminat?
– Da, trebuie să mai păstrăm pâine şi pentru diseară! şi cu repeziciune s-apucă să strângă firmiturile sperând că dacă nu le vede, n-o să-i mai fie foame.
– Dar mie încă mi-e foame!
– Taci şi pleacă afară! La noapte când te-ntorci o să iţi fie şi mai şi! Atunci ce-ţi mai dau?
– Copilul nu înţelegea, dar joaca îl făcea să uite de durerea de stomac. E deja 13, mai e puţin !
La multi ani Laura Driha
– „La mulţi ani, la mulţi ani şi să fii fericită!Cea mai fericita!”
– Mulţumesc dar..
– „La mulţi ani şi să-ţi fie mereu sufletul vesel precum zâmbetul, toţi oamenii buni şi dragi să-ţi fie aproape şi anii rând pe rând să nu-ţi păstreze decât amintiri de poveste”
– Eşti foarte drăguţ dar…
– „Ce, credeai c-am uitat?Ştii că n-am cum să uit asta niciodată nu?”
– Ştiu şi-ţi mulţumesc, dar nu e încă ora 24… Nu e încă ziua mea.
– „Ştiu, dar am vrut sa fiu primul!La mulţi ani!”
-Mereu o să fii primul.
Usa de lemn Laura Driha
Se auzeau în uşă bătăi puternice de pumni
Şi liniştea părea să le măsoare pasul
Pentru ca zgomotul să-i spună după forma degetelor
Dacă-s de suflet cunoscut sau de străin.
Ar fi recunoscut amprenta palmei pe vreo ceşcuţă de cafea din casă
Şi i-ar fi spus cine-i in spatele uşii de lemn
Fără să-ntrebe, fără să-l vadă
Şi ceasul ar fi stat ca-ntotdeauna chiar la ora 3.
Şi c-an cotidianul fiecărei zi
Vecinii i-ar fi reproşat iar ca nu răspunde la uşă
Şi el se va fi minunat din nou
Ca n-a fost vis.
Optsprezece Laura Driha
„Într-a optsprezecea lună după ziua de azi, într-a optsprezecea seară după a optsprezecea Duminică, la ora optsprezece.”
Ce indiciu nebun! Nu înţelegea nimic! Ce avea să se întâmple atunci? Cine a inventat plăcintele astea nebune cu răvaşe şi ce-i cu cifra asta ce-o urmăreşte obsesiv?
Trecuseră 18 ani de când zilele de 18 ale lunii martie nu mai erau la fel pentru părinţii ei, avea 18 pistrui roşcaţi şi când citea mesajul asta misterios era ceasul 18:18. Ce nebunie rara şi ce nerăbdare!
(13-14) Ora de aur cristian
Isi intindea constiincios, pe gheata, momelile, carligele, firele, betele. Isi aseza metodic sticloanta cu tarie, langa scaunel. Isi indesa caciula pe cap, gaurea atent gheata, perfect rotund, ca un ceas de perete. De pe scaun, mai tragea cate un gat de tarie cu un ochi catre pluta care se incapatana sa stea nemiscata, ca o libelula moarta, pe luciul apei.
Ajungea acasa cu traista goala mai de fiecare data. Ciorba il astepta in farfurie, la aceeasi ora. Maricica ii ranjea de fiecare data:
-Iar ai prins treispe-paispe la fasole, pescarule ? Maricel ofta:
-Asta-i ora mesei de 20 de ani!
13-14
Primăvară și primăveri” LeeDee Peter
Primăvara miroase cel mai bine pe la ora unu. Atunci când ieși de la cursuri, sesiunea de iarnă s-a încheiat și nu mai contează restanțele, prospețimea mustește de jur împrejur, din tine și de lângă tine, ghioceii primiți de la băiatul iubit șoptesc vorbe nerostite, iar inima-ți înfiorată visează multe alte primăveri și mulți alți ghiocei șoptitori. Primăvara miroase cel mai bine pe la ora unu. Când prospețimea mustește din chipul vesel al copilului care aleargă și culege ghiocei: „pentru tine, bunico și pentru primăverile care te mai așteaptă!” Și inima-ți înfiorată știe că nu mai sunt multe.
00-01
Mihai singur stelar
…nu mai e nimeni sa-mi umble prin ganduri, nimeni sa-mi scartaie poarta; eu insumi am plecat si m-am lasat singur. Voi citi pe bloguri ce am facut, ce mai fac, ei stiu tot… Destinul si-a pus ochelari de cal si a uitat sa-mi lase o carte de vizita, ca sa vad, ca sa stiu ce mi se intampla: daca o sa prind microbuzul de sapte, daca nu cumva o sa mor de inanitie. Mai bine ma faceam scriitor: cel putin aia se mananca intre ei!
Fir-ai al Cainului sa fii de nomenclaturist, cum m-ai lasat tu singur pe lume!
23-24
Drum stelar
Mi-am imaginat viata ca pe un drum facut de-a-ndoaselea.Un drum in sens invers venind dinspre Clipa unica,prima si ultima a trecerii Styxului;si chipul unui Charon obligat a conduce o luntre ce va merge doar inapoi,in ciuda vaslasului de a merge inainte. O Passacaglia ce se va incheia cu uvertura. Cu clipa sublima a nasterii sau chiar cu frumusetea si tristetea orgasmului din clipa procrearii. Cu primul sarut, prima strangere de mana a parintilor; si tot asa, intr-un ‘’l’eterne retour’’…pana cand?
23-24 ( recuperare ): SE BATE MIEZUL NOPȚII LeeDee Peter
Copilărie rămasă în urmă. Amintiri și nostalgie. Anul Nou. Brașov, Schei. Tâmpa. Iarnă, fulgi, zăpadă. Poiană, „Coliba Dacilor”. Ghețuș. Pârtie de schi. Cristiane, slalom, căzături. Bețe rupte. Salvamontiști. Telescaun. Vânt și obraji reci. Vin fiert și ceaiuri calde. Chipuri înroșite de frig. Sau de vin. Înserare. Lumini palide. Brazi și beculețe.
Oameni de zăpadă. Vată de zahăr. Familia și prietenii. Miez de noapte. Biserica Neagră. Clopote și inimi pline. La mulți ani! Urări, uitare și un PA.
22-23 Superstiţie stelar
pe a. am cunoscut-o cu adevărat în ziua de 22 noiembrie. nu era prima dată când vorbeam totuşi; cu 2 luni în urmă, la ora domnului s. am vorbit vreo 2 minute. mi-a spus că o cheamă a. , are 2 fraţi gemeni şi e născută pe 22 iulie. eu când i-am explicat că sunt cu 2 luni (fix!) mai mare ca ea eram deja convins că vom trăi fericiţi măcar vreo 22 de ani. ea mi-a taxat imediat 2peul şi mi-a reproşat că am un singur frate+că era deja 23. Damn it! 2 more lie and she would have been mine.
22:22. magic, nu?
18-19: CROMATICĂ AUTUMNALĂ LeeDee P
Negru, norul de plumb bacovian acoperă zările și mările. Cenușiu, armonii de toamnă curg pe înserat picături de ploaie. Alb, cocostârcul plutește în zbor spre meleaguri
mai primitoare. Roșu, ultimul trandafir mutilat de brumă își dă obștescul sfârșit. Arămiu, freamătul codrului se tânguie de dor de soare și de căldură. Galben, porumbul se adună în hambare gemând de plăcere. Verde, firul de iarbă își ascunde culoarea printre frunzele moarte. Purpuriu, bobul de strugure își topește aromele în vin.
21.30 Dan
Astă-seară am dispoziţia necesară pentru a filozofa pe teme indigeste; nu mai găsesc şerveţelul pe care am notat ieri la restaurant câteva reflecţii, încerc doar să le rememorez:
– avem frontiere politico-administrative între state, bariere genetice între specii şi obstacole lingvistice între grupuri, tot aşa există şi graniţe mentale între indivizi;
– criticăm din orice poziţie mentalitatea grobiană, dar nu facem mai nimic ca să o înlocuim cu una mai puţin suferindă;
– ba parcă din contră, aş zice.
09-10: Duminică dimineață ( recuperare ) LeeDee
În fiecare duminică dimineață, ne îmbrăcăm cu hainele noastre cele mai frumoase și plecăm la biserică. Tata, mama, eu și surorile mele mai mici. Mergem până în vârful dealului, ne așezăm pe băncile de lemn lustruit și ne rugăm. În gând sau cu voce tare. Cu mâinile împreunate. În genunchi sau ridicați. Uneori, mă cam plictisesc și mă uit pe pereți, dar azi s-a întâmplat ceva extraordinar: o rază de soare a intrat pe geam și mi-a luminat chipul. Am înțeles că Dumnezeu aude și vrea să-mi vorbească.
PA 03-04: Contur (recuperare ) LeeDee
Crâmpeie din mine dansează în întuneric, freamătă chinuindu-se să-și afle un rost;
Orb, surd și mut: rătăcesc fără scop, prin propria-mi viață, un individ incolor și anost.
Nu-mi trebuie lauri, palmares și măriri, îmi recunosc neputința în solilocvii târzii,
Trăiesc adevărul prin minciuni desuete și conturu-mi se frânge prin pustiuri pustii.
Undeva, la margini de vise, zvâcnind printre lacrimi și cruci însângerate,
Răsfrângi necuprinsul iubirii divine: iertare țesută-n mii de curcubeie colorate.
21.30 Dan
Astă-seară am dispoziţia necesară pentru a filozofa pe teme indigeste; nu mai găsesc şerveţelul pe care am notat ieri la restaurant câteva reflecţii, încerc doar să le rememorez:
– avem frontiere politico-administrative între state, bariere genetice între specii şi obstacole lingvistice între grupuri, tot aşa există şi graniţe mentale între indivizi;
– criticăm din orice poziţie mentalitatea grobiană, dar nu facem mai nimic ca să o înlocuim cu una mai puţin suferindă;
– ba parcă din contră, aş zice.
23-24: Miezul si frica cristian
Niciodata nu a inteles de ce scriitorii se tem de miezul noptii. Ba varcolaci, ba vampiri, ba fantome, ba iele, ba oameni-lup, toate apar cand se bate miezul noptii. Deci e un miez, dar e si o frica, gandi in sinele sau impersonal ca o sculptura expresionista. Ba nu, cubista de-a dreptul.
Membru cu vechime al cenaclului de cititori “Romanul neinceput”, Solomon Pandele isi sopti in barba in timp ce isi incheia nasturii bluzei de la pijamaua cu buline ca, de fapt, miezul noptii e un inceput, iar de maine se va apuca de scris. Iar atunci chiar i s-a facut frig, ba nu, frica, sub plapuma.
restanta 2: 18-19 Trafic cristian
Un claxon, doua claxoane. Rosu. Zebra. Un card nesfarsit de oameni si de masini. Zvacnit inainte. Stop. Tramvaiul face stanga.
-Misca baaaaaaaaaaaa!
Depasire pe linia de tramvai. Ocheada in dreapta. O papusa cu Matizul ei. Un bmw bengos cu geamuri fumurii. Un agent de circulatie ca un fluture inca viu in insectar.
-Scoala baaaaaaaaaaaa !
Pasaj, coloana nesfarsita. Ploaie afurisita, subtire. Faruri. Stopuri. Banda speciala cu stop la dreapta. Nu intri, intri.
-Mut-o baaaaaaaaaaaa!
Alee. Langa bloc. Doua capre pe un pod. Loc de parcare. Ocupat. Un claxon, doua claxoane. Degeaba.
H: 00-01 Trase aprig din tigară Anca Vrinceanu
Trase aprig din tigara, mainile ii tremurau. La ultima sedinta directorul anunta incheierea contractelor de munca mai multor ingineri printre care fusese nominalizat si el. Se uita la tigara ca la un trofeu. Tigareta ardea pana la filtru cu repeziciune, asa cum a fost destinul lui la acest loc de munca. Ochii scanteiara. Ce sa faca, sa lase tigara sa arda pana la capat sau sa o striveasca cu piciorul? Se rasuci precum tutunul pus in foite, pe care il ruleaza un fumator pasionat. Tigara mea. Gandi. Eu, marioneta lui.
h: 03-04 Apuca manunchiul de flori Anca Vrinceanu
Apuca manunchiul de flori primit de la Darius si-l imbratisa la piept. Emotia se dilata in capul pieptului clocotind precum un cazan cu aburi sub presiune gata, gata sa explodeze. Simti cum sangele da navala pana in crestetul capului, imbujorand obrajii rotunzi. Cateva broboane de lacrimi se itira in ochii albastru-ciel. Spuse: – Da, la bine si la rau!
Darius se napusti sa isi imbratiseze iubita ce avea sa ii devina sotie si mama copilului lor.
h: 04-05 Dincolo de imaginea pe care Anca Vrinceanu
Dincolo de imaginea pe care si-o facuse din conversatiile internautice, Claudia se izbi de identitatea unui barbat de care era cu totul straina, fata de iubirea, pe care o nutrea pentru barbatul celibatar, sincer si onest, care o asalta cu declaratii de iubire zilnice. Astepta sa sune telefonul iar vocea groasa cu tonuri sigure sa ii declare dorul, de departe, de pe taramurile lui Columb. Nu il cunostea acum, pe omul prosternat in fata ei, din curtea aceasta imprejmuita cu sarma ghimpata, cerandu-i un ajutor banesc cu datoria iubirii.
09-10 Parfum de vin vechi Laura Driha
În cele mai frumoase dimineţi pe care şi le putea aminti o trezea cu buzele-i călduţe mirosind a cafea şi a frişcă şi-o lăsa să se-ntindă ca un copil alintat, să se foiască-n aşternuturile moi abuzând de drepturile ei de primă-răsfăţată. Îl iubea ca şi cum n-ar fi ştiut să facă altceva, de parcă l-ar fi învăţat prea bine ca să uite, ii adulmeca prezenţa ca pe-un foarte scump parfum de vin vechi.
Ora 9 o prindea mereu visând cu ochii deschişi, ordonându-şi optimismul să-i ajungă o viaţă!
PA 12-13: Nedumerire LeeDee P
Domnul Lefterescu s-a pensionat de curând, iar acum stă cu gura căscată și plin de încântare în fața tabloului lui da Vinci, „Surâsul Giocondei”. Și-a planificat dinainte
să se angajeze, că la pensie o să viziteze Parisul și visul i s-a împlinit. Ar mai avea o singura nedumerire: de ce este oare, faimos, surâsul enigmatic din tablou? Doar și el zâmbește cu un ochi pentru că a ajuns să viziteze Luvrul și cu celălalt plânge pentru că și-a cheltuit toate economiile și nu mai are bani de zile negre!
PA 15-16: Colecționarul LeeDee P
La ora trei, îi plăcea să-și facă siesta în grădină. Închidea ochii și-și trecea în revistă inedita colecție de consecințe pe care acțiunile sale le provocaseră celor din jur: durerea părinților lăsați singuri la bătrânețe, dezamăgirea soției părăsite după ani de căsnicie, frustrarea copilului pe care-l neglijase exact atunci când avea mai mare nevoie de el, decepția prietenilor trădați. Era satisfăcut că i-a controlat pe toți, dar de fiecare dată când deschidea ochii, simțea că-i lipsește ceva.
PA 00-01: Puzzle Creaționist LeeDee P
Ai pus la un loc bucăți de neant și ai făcut lumină. Dintr-o trăsătură de penel, ai desenat un cer albastru și o întindere de pământ. Ai făcut marea cu valuri spumoase și țărmul cu iarbă și flori, stânci și grohotișuri, câmpii unduitoare și izvoare repezi. Ai așezat pe cer un soare de foc, ziua și o lună diafană, noaptea. Ai dăruit apelor pești, pădurilor, animale și văzduhului, păsări. Și, desăvârșindu-Ți creația, m-ai modelat din sufletul Tău pe mine, omul. Apoi, ai rămas fericit, în odihnă.
PA 19-20: Repetabila povara LeeDee P
Șapte și douăzeci era un reper sufletesc al copilăriei mele. Fetița Mihaela și cele „1001 de seri” ale ei mă țineau țintuită preț de zece minute într-un triumfător final de zi. Era deliciul dinaintea ritualului de culcare… În timp, reperele mele sufletești s-au schimbat. Și, o dată cu ele, reperele cinematografice s-au redefinit, s-au regăsit, s-au rafinat: sunt atât de multe, încât nu mai am timp să le amintesc acum! Au rămas neschimbate doar finalurile de zi și ritualurile de culcare.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 