Domnului Lică i-au dat lacrimile, de-aia a ieşit să fumeze ceva, el, nefumătorul. Perceput mai degrabă ca un singuratic, după nefericitul divorţ, dl. Lică a primit cu entuziasm invitaţia la aniversarea de un an a micuţei lui nepoate. S-a strâmbat toată seară la ea, încercând s-o facă să radă. Era caraghios, dar nu-i păsa. Apoi a venit momentul tăviţei. Nepoţica a ales, în ordine: un stiloul, o cărticică şi o perie de păr. Atunci a simţit dl. Lică ochi umezi şi a ieşit un pic. Poate de emoţie, poate fiindcă habar n-avea ce a ales el, când i-a venit rândul. Sau poate fiindcă nici nu a fost pus în situaţia de a alege.
18/11/2009
Persoană fizică autorizată
Era o după-amiază mohorâtă, de noiembrie. Ai fi zis că e apă deasupra oraşului, o apă ca trecută prin cenuşă. După ce a îmbrăcat geaca de piele, domnul Lică şi-a agăţat umbrela de încheietura mâinii, de parcă ar fi fost o brăţară cu prelungire, şi a ieşit să înfrunte Oraşul. N-a ajuns mai departe decât la restuarantul Florinela, ridicat în locul gheretei de la fosta Fabrică de Ace. După a doua bere, a devenit romantic. „Aş face sex cu o persoană fizică autorizată”, şi-a zis, apoi a format un număr de telefon.
15/11/2009
Domnul Lică se conectează
Dl. Lică şi-a cumpărat laptop. La Fabrica de Ace n-a avut calculator. Exista, e drept, Sala de Calculatoare. Îi plăcea acolo, pentru zumzet. Se aşeza pe un balot de cartele perforate să aţipească un pic, în pauza de masă. Neastâmpărat şi cu sete de cunoaştere, ieri a dat click pe o chestie yahoo connect nu ştiu ce. “Adică?”, l-a întrebat inginerul Popescu. “Cred că am dat un click aiurea”, a scăldat-o dl. Lică. “Faza e că am dat şi eu către doamna expert PR şi uneia RozBombon. Suntem conectaţi cu toţii, da’ nimeni nu ştie la ce si de ce”, s-a dumirit inginerul.
12/11/2009
Julieta de la trei
Fotografia a fost făcută de fiică-mea
Dl. Lică a trăit toată viaţă la bloc. Nu chiar toată, dar prima parte, aia de la ţară, nu se pune – e prea mult de atunci. A avut parte numai de blocuri tip cutie de chibrituri. A stat la diferite etaje, a deschis şi a închis tot felul de uşi, a luptat cu igrasia şi cu gândacii de bucătărie, a inundat şi a fost inundat. Şi a iubit, Doamne cât a iubit! Căci, spune dl. Lică, nimic nu e dacă dragoste nu e, iar dacă dragoste e, atunci blocul de zece etaje, care e ca trupul, se însufleţeşte. Însă, mormăie Lică, acum mai cinic, cum naiba să-ţi imaginezi o Julietă în balconul scorojit de la trei?
05/11/2009
Un copil mare
Domnul Lică e încruntat. Scotoceşte prin memorie ca să-şi afle cea mai veche amintire. Deodată se înseninează. Parcă vede căruciorul cu acoperiş din muşama, albastru, roţile cu spiţe lungi, parcă aude cum oamenii întâlniţi prin parc o întreabă pe maică-sa: „ Nu e, totuşi, prea mare să-l plimbaţi în cărucior?”.
(Text inspirat dintr-o amintire a lui Vlad Craioveanu, rostită la Radio Guerilla)
05/05/2009
Dorinţă
Putea să-şi dorească mai mult decât să nu întârzie la serviciu, să nu întârzie acasă, să vadă câte un film bun, să facă sex (în principiu, cu nevasta), să bea câte o bere cu băieţii, să scape de ratele la casă, să se hotărască să aibă, totuşi, copii, să-şi cumpere o maşină nouă, să-şi schimbe serviciul, să se mute în alt oraş? Fireşte că putea. Dar se întreba: la ce bun?
L-am întâlnit pe dl. Lică într-un lift, se zgâia în oglindă şi a coborât înainte de a-şi da seama că la el mă refer.
Călin Hera. PA-uri şi mirări 