Dl. Lică nu se apleacă să ridice mărunţiş de pe jos. N-are o pensie grozavă, nu-i lenevos; n-o face din principiu: vor fi alţii mai amărâţi, cărora chiar le prind bine 10 bani. Dar azi a întors capul când i-a căzut o monedă din buzunar (primise rest). Era intrigat: n-auzise niciun zgomot. Ei bine, moneda pur şi simplu se înfipsese în asflatul topit, atât era de cald afară! Aşa şi-a dat seama dl. Lică de ce înaintează atât de anevoios, ca-ntr-un coşmar în care vrei să alergi, dar ceva te ţine. Măcar las amprente pe trotuar, se arată el optimist.
14/07/2011
Dl. Lică s-a îndrăgostit
Într-o dimineaţă, dl. Lică s-a îndrăgostit de Mura. L-o fi lovit un curent rece în frunte, s-o fi nimerit să fie el într-o stare anume sau o fi fost, pur şi simplu tinereţea (şi frumuseţea) Murei de vină. Cert e că a salutat-o galant (cum i-e felul) şi a întrebat-o ce mai face.
– Mătur scara, a răspuns fata, iar atunci când a făcut un pas în lateral, să-l lase să treacă pe dl. Lică (divorţat), i-au jucat, vioi, sânii (avea halatul niţel descheiat).
„Cum ar fi să o chem la mine, să ne prostim?”, şi-a zis bărbatul, roşind în timp ce intra în lift.
12/07/2011
Două categorii de oameni
Oamenii se împart, îşi spune dl. Lică, în două categorii mari şi late: cei care aruncă hârtia igienică în vasul de la veceu şi cei care folosesc (în acest scop) un coş de gunoi. Primii fie nu şi-au pus problema să ţină în casă hârtie igienică folosită, fie vânează snobisme şi le iau în râs. Cei din a doua categorie se iau în serios. Dacă-i întrebi cum stă treaba cu hârtia igienică şi de ce o aruncă la coş, îi poţi împărţi, în funcţie de răspuns, în două subcategorii: cei care dau din umeri şi cei care cred că li se poate înfunda veceul.
02/06/2011
Picnic la marginea drumului
Dl. Lică e preocupat de o întrebare care, extrasă din context, pare stupidă: ce caută o cabină telefonică (vopsită în albastru) într-un loc izolat, departe de lume şi de, măcar, un banal cablu de telefonie? Când a văzut ciudăţenia s-a amuzat. După o vreme, amuzamentul s-a transformat în întrebare chinuitoare (dl. Lică e un tip iscoditor). Abia la trei luni după bizara apariţie şi-a dat un răspuns care să-l mai liniştească niţel: nici pietroaielor de la Stonhenge nu le poţi găsi vreun rost normal.
read more »
15/05/2011
Dl. Lică ia aer
Domnul Lică sapă în grădină. Mai precis, scarpină pământul. Scoate la iveală: sârmuliţe, un prezervativ, capace de bere, agrafe, un pix, coji de banană, o monedă de 10 bani, vertebre, beţişoare de urechi, sâmburi de prună, alte capace de bere.
Un cotor de măr cade razant cu chelia domnului Lică. Grădina e mare. Adică, potrivită. Mulţi copii sar gardul. De fapt, e o spărtura prin gard, dar nu se vede decât dacă te uiţi în sus, mai sus de etajul zece.
read more »
14/05/2011
Adevărul despre moartea contabilului Fişic
Când s-a mutat în blocul de lângă parc, domnul Lică avea 37 de ani. Cu Fişic, vecinul de la trei, se saluta civilizat şi rece. Odată, acesta l-a întrebat, aluziv:
– Lucraţi la Fabrica de Ace?
A doua zi, i-a adus o pungă cu ace, proaspete.
Seara, dl Lică a ieşit pe balcon, să respire. Cânta o mierlă, prin frunziş. Fişic, în pijamale, aplecat peste balustradã, trăgea cu praştia după vrăbiuţe. Lui Lică i-a părut rău că i-a furnizat muniţie, atât de rău încât, două ore mai târziu, când a auzit bufnitura, a zâmbit. Desigur, regretabil.
read more »
10/05/2011
Câinele alb şi complicele său, dl. Lică
Dl. Lică priveşte în jur şi abia apoi în ochii trişti ai câinelui alb. Deschide uşa de la intrarea în bloc şi lasă câinele să se strecoare. Dacă ar vorbi, mi-ar spune mulţumesc, se felicită dl. Lică. Aşteaptă animalul cu uşa liftului întredeschisă, apoi apasă pe butonul nr. 10, ca să nu influenţeze. Urcă tăcut. Câinele iese demn din lift şi coboară, respirând greu, până la etajul doi. Încearcă să ridice piciorul lângă uşa administratorului. Dar nu mai are vlagă.Se uşurează pe preşul de la intrare, care se îmbibă, apoi devine băltoacă.
28/01/2011
Două prilejuri pentru un pahar cu vin
Dl. Facebook i-a oferit azi lui Lică un prilej pentru a destupa sticla de vin păstrată pentru ocazii speciale. Căci dl. Lică atât astepta, un prilej. Nu-l va chema pe vecinul Ilarion să se cinstească împreună, întrucât Ilarion parcă s-a tâmpit de când si-a redescoperit familia: vine în fugă acasă, direct în bratele sotiei, care îl mângâie pe păr, mirată. Dacă a socotit bine (ceea ce e foarte probabil, întrucât e un socotitor bun), fix în această seară, la dl. Lică ar urma să vină Ina, deci s-ar găsi două prilejuri în acelasi pahar cu vin.
NOTĂ. Ca să fie clar: primul prilej e ziua Roxanei 😉 La multi ani!
P.S. Poate nu stiti, dar azi e si ziua sorei Roxanei. Deci, de două ori la multi ani!
Desen făcut de Roxana Soare cu prilejul propriei aniversări. Postat pe minunatul ei blog.
P.S. Click pe foto pentru imagine mărită!
19/01/2011
Să faci ce zice dl Lică
De când si-a făcut viata praf, dl. Lică a devenit întelept. Toti cunoscutii lui au profitat de asta, în special vecinul Ilarion. Era gata să-si părăsească sotia, copiii, să plece. Toti oamenii au nevoie să evadeze, dar tu esti un prost, i-a zis dl. Lică. Tu nu de familie trebuie să fugi. Dimpotrivă, trebuie să zbori spre casă, la ai tăi, cu bucurie si cu nerăbdare. Să închizi usa în urma ta si să lasi dincolo toate porcăriile de la birou, de pe stradă. În familie evadezi, în bratele sotiei. Prostule!
18/01/2011
Sexul câinilor vagabonzi
L-a observat abia după vreo trei luni, când încă nici pe vecini nu-i știa prea bine. Alt câine de bloc, si-a zis amar. Ar fi vrut un loc civilizat, fără maidanezi. Dar a început să-i placă. Câinele. Alb, cu blana bogată. Dădea din coadă. I-a spus Azorică. Într-o zi, un vecin a strigat câinele: Fetita!. Să fiu al naibii, si-a zis dl. Lică, te pomeni că e cățea, n-am fost atent. A continuat să-i spună Azorică, i se părea stupid să filosofeze despre sexul câinilor mai ales acum, când patrupedul începe să se usuce de bătrânete.
16/12/2010
Şansa ratată a domnului Lică
A întâlnit-o pe stradă, deşi făcuse tot ceea ce era omeneşte posibil ca acest lucru să nu se mai întâmple vreodată: vânduse tot ce avea (mai nimic) şi se mutase într-un oraş îndepărtat. Fosta era la fel de grăbită, la fel de graţioasă şi la fel de frumoasă, deşi se făcuse blondă. Avea unghii lungi şi roşii, o rochiţă scurtă şi tocuri înalte. Domnului Lică i-ar fi plăcut atunci să fie el gândul căruia ea i-a zâmbit, fugar, înainte de a redeveni mai tristă decât sutele lui de după-amieze de singurătate. Dar nici nu s-au salutat.
14/12/2010
Cele trei zile ale domnului Lică
A fost o vreme în care dl Lică s-a simţit ca o corabie cu pânzele întinse în bătaia convenabilă a vântului de Miazăzi. Lucra de opt ani la Fabrica de Ace, întreprindere aflată în plin avânt (crescuseră exporturile), când a primit oferta de a trece la rivalii de la Uzina de Şuruburi în Cruce. A avut trei zile de gândire. În cele trei zile a fost mai sigur de el ca niciodată, mai plin de tupeu. Atunci i-a râs şefului în nas, a inventat gămăliile colorate şi, tot atunci, a cunoscut-o pe Fostă.
08/12/2010
Teoria transformărilor bruşte
Dl Lică a crezut într-o vreme, ca mai toată lumea, că viaţa evoluează treptat, că transformările se produc lent, că lucrurile vin unul din altul, că e vorba despre o devenire. A studiat problema la miezuri de noapte, la trecerile dintre ani. Se observa, se studia şi constata, de fiecare dată, că el, dl. Lică, este fix la fel şi la 23.59 şi la 00.01 când, deja, era o altă zi, un alt an, un alt mileniu (s-a întâmplat şi asta!), o altă vârstă. Aşa a ajuns la concluzia că graficul vieţii nu e o linie dreaptă sau una curbă, care să urce sau să coboare lent, ci mai degrabă un zig-zag cu puncte de inflexiune, de cotitură, foarte bine determinate, despre care se poate spune cu exactitate când anume au avut loc şi că în urmă lor s-au produs efecte foarte concrete.
Există un domn Lică holtei, apoi unul un pic mai altfel în timpul căsătoriei şi există un alt domn Lică, cel de după divorţ, diferit de ceilalţi doi. Iată două evenimente foarte precis definite, căsătoria şi divorţul, care l-au schimbat pe domnul Lică suficient de mult încât să conteze.
Dl. Lică are la îndemână numeroase alte exemple care să-i susţină teoria transformării bruşte: vecina Stela, care refuză petrecerile de când i-a fost extirpat un sân, vecinul Ilarion, care nu mai iese la bere de când are copil, amicul Flavius, care nu-şi găsea rostul până a devenit bisericos, Dan, care a scotocit munţii, cărare cu cărare, până i s-au bulit genunchii, apoi s-a ingrăsat şi a devenit melancolic. Viaţa e un zig-zag, şi nu o succesiune de puncte care diferă de precedentul numai puţin.
Atunci când ajunge cu discuţia în acest punct, dl. Lică are două argumente imbatabile, cu care, de regulă, îşi face praf auditoriul: primul este borna naşterii, după care el, dl. Lică nou-născutul este cu totul altfel decât fătul dl. Lică şi borna moarte, la fel de „brutală”, care desparte graficul vieţii oricărui domn Lică în două secvenţe evident diferite.
Dl. Lică priveşte liniştit de la ultimul etaj al blocului în care locuieşte. N-are chef de vreo nouă schimbare, e mulţumit cu linearitatea existenţei sale de acum, dar ştie că, mai devreme sau mai târziu, se va întâmpla ceva foarte concret care îl va duce într-o altă etapă a vieţii, destul de diferită de toate celelalte de până acum, dar nu obligatoriu ca o consecinţă a lor, ci doar a hazardului. Ceea ce e destul de cool!
Notă. Citiți, în context, acest PA.
06/12/2010
Cum se foloseste telecomanda
Dl Lică, un vechi şi constant cititor al acestei rubrici, a început să-şi pună întrebări filosofice, de genul „a fi sau a nu fi telespectator”.
Îi place să fie un om informat şi, de aceea, primele butoane ale telecomenzii sunt pentru televiziunile de ştiri şi generaliste româneşti. Totuşi, deşi priveşte cu un ochi foarte critic guvernarea, i se pare că unele programe sunt prea de tot.
Fiindu-i foarte greu să afle informaţii şi comentarii decente, echilibrate, şi enervat de încercările de manipulare TV, a ajuns la concluzia că e nevoie să facă echilibrarea în capul lui: ia „de bine” de la mogulii buni, „de rău” de la cei răi şi încearcă să modereze el cele două viziuni. Poate tocmai de aceea, de o vreme, a început să-l doară capul.
Aşa că a decis să ia o pauză şi a mutat la primele butoane Discovery, History, Animal Planet şi National Geographic, plus canalele de filme. Nu putea renunţa aşa, tam-nesam, la televizor întrucât îşi luase unul mai acătării şi încă nu se amor – tizase investiţia. Dar e o ipoteză de lucru.
NOTĂ. Dl. Lică a comis-o din nou: a apărut iar în EVZ!
30/11/2010
O fotografie despre dl. Lică
Remus Suciu a avut amabilitatea să găsească o fotografie inspirată de PA-ul meu, Dl. Lică trăieste în zig-zag.
Discutia a avut loc în timpul micului interviu pe care mi l-a acordat 😉 (iar acest articol are si rol de teaser).
Voi publica interviul mâine si voi folosi metoda Dan C.: mă bazez pe voi, cititorii acestui blog, pentru a-i pune întrebări lui Remus – unul dintre cei mai buni fotoreporteri cu care am lucrat, un om care trăieste din fotografie si e îndrăgostit de meserie, un om care visează cu ochii deschisi la National Geographic si care stie pe de rost judetul Hunedoara, probabil cel mai frumos din România (aici sunt trădat de patriotism local, e vizibil).
22/11/2010
Dl. Lică trăieste în zig-zag
Dl. Lică, desen de Roxana Soare
Atent la detalii, dl. Lică se observa la miezul noptii, când se trece dintr-o zi în alta. Face acest experiment la fiecare aniversare si la fiecare An Nou. Cum nu i s-a întâmplat niciodată să i se pară ceva schimbat la „si un minut”, a dedus că viata nu e o linie dreapta care urca sau coboară lin, că transformările nu se fac lent. Dimpotrivă, devenirile sunt bruste, cauzate de evenimente concrete, uneori brutale. „Graficul vietii e un zig-zag”, zice. Şi poate da explicatii clare pentru fiecare rid.
NOTĂ. Am scris acest PA pentru concursul de proza arhiscurta Cinci săptămâni în palon.
14/11/2010
Gluma cu aspirina
Dl Lică, atunci când a auzit prima oară gluma cu aspirina-contraceptiv, s-a încruntat, abia perceptibil. Abia apoi, când i-a picat fisa, a râs cu poftă. Era într-o vreme în care doar la bişniţari găseai contraceptive, aduse din Ungaria sau din Iugoslavia (ţară care azi nici nu mai există). Atunci când i-a venit şi lui rândul să spună gluma cu aspirina, dl. Lică a roşit brusc, ca lovit de o alergie. Ieri, un coleg mai tânăr nici măcar n-a zâmbit. Pentru el, aspirina e efervescentă sau nu e deloc.
Notă. Am scris acest PA pentru etapa Pastilele (aflată acum în faza de votare) din cadrul concursului de proza arhiscurtă Cinci săptămâni în palon.
07/11/2010
Ar vrea să facă dragoste
I-a apărut dintr-o dată în faţă, mai frumoasă ca în orice închipuire. „Hei”, a oprit-o, „te iubesc de când te-am văzut prima oară, iartă-mi tupeul, care mă uimeşte şi pe mine, dar 10 ani de iubire anonimă mă fac indraznet”. „Si eu te-am remarcat, dar, cum nimeni nu ne-a făcut cunoştinţă, n-am indraznit”, zice ea şi adaugă: „As vrea să facem dragoste”. Mâna ei atinge mâna lui. Atingerea îl arde atât de tare încât se trezeşte. Ţigara lasă o ultimă dâră de fum. Şi scrum pe degetele domnului Lică.
28/10/2010
Aranjamentul
Abia după opt luni de la divorţ, dl. Lică şi-a dat seama că-i lipseşte ceva. Atunci a întâlnit-o: o femeie frumoasă, strângând gunoiul din parc. „Iţi dau eu salariul minim, nu te irosi aici. Dacă vrei, bem o cafea și povestim, o dată pe lună, joia. Sau îți dau banii și pleci. Cumpără-ți o carte, iar de restul, ce vrei tu.”.
Ina parchează la trei străzi de blocul domnului Lică, aşa cum face în ultima zi de joi a fiecărei luni, care a trecut de la acţiunea eco din parc. Dl. Lică i-a părut atât de simpatic atunci şi s-a dovedit apoi o gazdă perfectă (şi un amant acceptabil), încât nici azi nu-i poate spune adevărul.
NOTĂ. Am scris acest PA pentru concursul de proză arhiscurtă „Cinci săptămâni în palon„, etapa O gazdă perfectă
Călin Hera. PA-uri şi mirări 