Felicitare de Crăciun din anul 1941, trimisă acasă de un soldat german. Sursa: Der Spiegel
Trăitori resemnaţi ai unei ere a internetului, vom fi uitat deja ce sunt alea felicitări scrise cu stiloul, pe hârtie. Hai, că noi ne-om mai aminti vreun pic, dar copiii noştri nu ştiu dacă vor apuca să mai prindă gustul. Cred că, pentru marea masă a oamenilor, viteza cu care se transmit acum informaţiile e prea mare pentru ca acestea să fie filtrate şi asimilitate. E un vârtej din care nu mai prea poţi ieşi. Chiar dacă afli mai multe şi mai repede, există riscul să le uiţi la fel de repede. Când tragi linie, cu ce rămâi? Câte SMS-uri tip „Crăciun fericit!” de acum doi ani vă mai amintiţi?
Aţi prins ideea. Ceea ce a publicat Der Spiegel azi îmi serveşte de minune: iată o felicitare tipărită în anul 1941, în plin război mondial (al doilea), trimisă acasă de un soldat german cantonat în insula Jersey, în plină ocupaţie nazistă. Scrisoarea a ajuns la destinatar abia în aceste zile, după 71 de ani, la capătul unor cercetări minuţioase. Vă recomand articolul din Der Spiegel.
Încă ceva, apoi vă las: vă îndemn să scrieţi scrisori de felicitare, cu stiloul sau cu pixul, şi să le trimiteţi prin poşta clasică. Efectul e mult mai mare, vă garantez. Şi, cine ştie,poate veţi primi, la rândul vostru. Va fi plăcut.
0.000000
0.000000
Călin Hera. PA-uri şi mirări 