Copiii se bălăcesc. Cam de multişor. La un moment dat, fetiţa descoperă buricele degetelor şi tălpiţele încreţite. Are o revelaţie:
– Tati, am îmbătrânit?

Bărbaţii pur şi simplu nu înţeleg nimic
Copiii se bălăcesc. Cam de multişor. La un moment dat, fetiţa descoperă buricele degetelor şi tălpiţele încreţite. Are o revelaţie:
– Tati, am îmbătrânit?


Corfu. Intersecţie largă, cocoţată aproape de vârful muntelui. Aici am dat buzna în casa omului – dar să nu anticipăm. FOTO: Călin Hera (2009)

Corfu. Motoretă parcată pe o străduţă din Kerkyra. FOTO: Călin Hera (2009)

Corfu. Călăreţii din Roda au întotdeauna prioritate. FOTO: Călin Hera (2009)
Ni s-a spus că drumurile sunt înguste, că e mai bine să închiriezi o maşină decât să ţi-o pui pe a ta în pericol.
M-am interesat: nu era deloc scump – 20 de euro/zi, cu asigurarea inclusă (fără asigurare eşti mâncat, ai de plătit sumedenie de zgârieturi).
O variantă mai bună pentru cupluri sunt ATV-urile (pentru distanţe mai scurte), respectiv motocicletele.
Noi am ales să o călărim pe Fabia.
Părea model de lux faţă de maşinile care

Dacă lasi romantismul deoparte, te poti întâlni cu teama de a nu te apropia prea mult de marginea „prăpastiei”
Dacă tot stăm la Sidari, prima tură o facem la Canal d’Amour, loc despre care auzisem că e grozav. E fabulos ce-a putut face apa din mal!
Privind fotografiile, singură poftă e să faci baie. Sună bine Canal d’Amour, dar, serios, mie nu mi-a inspirat romantism când am privit fotografiile, ci, cum v-am spus, doar pofta de a fi acolo, de a înota în apa aia incredibilă, de a-mi modela înotul după forma golfurilor.
Nici când am ajuns acolo, cu paşii mei, nu mi-a inspirat romantism. Ca tată-cloşcă ce mă aflu,
Drumul de la Bucuresti până la buza feribotului către Insula Corfu e, el însusi, o poveste (dacă-l străbati cu masina). Am ajuns la Igumenitsa la 19.25. Feribotul a plecat la 19.30. Am plătit 100 de euro dus-întors (patru persoane si o masină). Călătoria a durat 100 de minute. Am zis să dau si informatiile astea.
Am făcut câteva fotografii pe feribot. Cu pavilionul navei, cu masina depusă corect pe puntea inferioară, cu o barcă cu pânze si coasta Albaniei în plan îndepărtat (am dat cam mult cu zoom), am fotografiat portul Kerkyra (Corfu Town, cum i se mai zice, probabil fiindcă insula e întesată de britanici – toată lumea vorbeste o engleză impecabilă, cu accent londonez de film englezesc).

Copiii au aflat că steagul Greciei e diferit de cel al României. Dar de ce l-au pus pe vapor?

Masinuta, după o parcare laterală făcută în timp ce ambarcatiunea se desprindea de tărm

Am avut o senzatie de liniste privind micul yacht. Cred că oamenii de pe yacht trăiau senzatii încă mai plăcute
Ne-a prins apusul pe drum. A fost o fotografie „servită”
Drumul de la Kerkyra spre Sidari a fost fascinant; era ceva nou, desi soseaua nu ni s-a părut asa îngustă cum ni se spusese c-ar fi. Somn adânc apoi, în Sidari, după un gyros rapid si un Mythos rece. Ne făcusem intrarea.
M-am întors din mica mea vacanţă. Fireşte, am adunat o droaie de poveşti, fotografii, învăţături şi oareşce oboseală (m-am încăpăţânat să conduc „dintr-una”). Am şi mâzgălit câte ceva, ca pe vremuri, cu pixul pe hârtie. A fost bine, vă rog să rămâneţi aproape. Planuri mari.
P.S. Excursia la Paris am ratat-o, cei care au citit pe aici ştiu de ce. Am ajuns în Grecia, pe insula Corfu. Sidari e o mică localitate din nordul insulei. Celebru aici este Canal d’Amour, care e mai fain chiar decât în poze.
