Am fost aseară la meci. Prima impresia e fost mocirla prin care a trebuit să răzbatem. Am avut locuri lângă galeria englezilor. S-a stat în picioare, călare pe scaune.
În primele minute, Liverpool părea o gaşcă de băieţi relaxaţi. „De bătut”, ai fost tentat să spui. A venit golul lui Fernandes. A venit accidentarea lui Galamaz. Apoi, lucrurile au fost simple. Fără să se streseze prea tare, englezii au dat rapid două goluri. Cel al lui Mascherano a fost fabulos. Precedat de o bâlbâială tipică, rezolvată de insistentul Babel. Cel de al doilea, la fel de simplu, tot cu bâlbâială, tot cu Babel insistent. Nu înţeleg de ce nu bubuie mingea fundaşii români şi caută rezolvări pseudotehnice, care nu le ies.
read more »
Călin Hera. PA-uri şi mirări 