Alex Mazilu abordează un subiect drag mie, întrebând simplu: de când n-aţi mai pus mâna pe o fotografie pe hârtie? Şi tot el răspunde: pe vremuri se spunea că fotografia fură sufletul. Ce se poate spune, azi, despre calculator?
Fotografii de pe la prieteni
Deschid azi, aici, o mică galerie foto în care vă arăt ce am găsit prin blogosfera pe care o mai răsfoiesc, când si când. Mi-a făcut poftă Belle de Jour, cu escapada ei ljublianană.

Găsiti toate fotografiile aici sau aici.
Faină ideea lui Alex Mazilu de a aduna versuri de dragoste într-o dimineată de februarie, 10.
Setul de fotografii brăilene făcute de Carmen Negoită îmi arată de ce am eu nostalgia Brăilei, desi n-am vizitat niciodată acest oras (decât pe traseul Gară-Insula Mare a Brăilei-baia comunală).
Eugen Andronic arată de ce o fotografie face cât cel putin 500 de semne 😉
Remus Suciu e, în mod clar, omul care mai mult fotografiază decât postează. Asa că am ales o fotografie din colectia transalpină.
Sorin Stanciu a fotografiat frigul
Alexandra Sandu anuntă un nou proiect.
În asteptarea festivalului de fotografii din Columbia si Nicaragua, public un cadru făcut de Liana Oprea în Muntii Apuseni.
g1b2i3 îl prezintă azi pe Domenico Veneziano.
Roxana Soare, într-o dimineată în care a impresionat-o o lămâie.
Meet The Sun postează o fotografie despre o rană…
Cu certitudine (sic!), o fotografie optimistă!
Cu gândul la: Leo, ajnanina, Adela, Anca, Andi Bob, Cristian Dima, Năbădăiosu, Naiv, Cristian Lisandru, Gabi, LePetitPrince, Stela, Daurel, Geanina, Gina, Lady A, LeeDee P., Laura Driha, Flavius, Călin, Nea Costache, Dan, fammy, Anamaria Deleanu, Achilianu, Bogdan Onin, Gabriela Elena, geocer, Miakel Eon, Sictireli, Yigru Zeltil, Ion Toma Ionescu, Victor.
O veste faină dinspre Alex Mazilu
Grupul dependentilor de fotografie organizat de Alex Mazilu pe Facebook a depasit 2.000 de membri. Mi se pare o realizare! Si nu e doar ceva asa, de chichi; acolo e chiar Fotografie! Ca si pe blogul cu acelasi nume, ca si pe blogul fotografiilor de zi cu zi ale lui Alex. Mă bucur si vă îndemn, pe cei care, poate, n-ati ajuns încă la Alex, să-i treceti pragul.
Fotografie de Alex Mazilu, prilej cu care autorul spune că asa i-ar plăcea să fie toti norii. Si eu sunt fascinat de nori, de-o vreme 😉
Ba chiar se demolează!
Se spune că presa scrisă trebuie să încerce să facă pasul înainte, dacă vrea să aibă vreo sansă în lupta cu online-ul si cu televiziunea. Mărturisesc că nu-mi face plăcere acest pas înainte, când mă gândesc la campania lui Alex, dar dati-mi voie să fiu cinic, ca un dus rece.
Iată ce am fotografiat azi, la intersectia dintre ing. Aurel Vlaicu si Dumbrava rosie.

Există oameni al căror job e demolarea. Au chip. Si n-au nicio vină.

După ce am tras acest cadru, am stat de vorbă cu câtiva muncitori. Demolarea a durat trei zile. „A fost usor. Cădea singură, de-aia”. Curatarea locului va dura cel putin o săptămână, „în functie de trafic”.

Fotografie făcută de pe Aurel Vlaicu. Se lucra, desi era duminică dimineata. Am crezut, privind de departe, că sunt căutătorii de comori din moloz. Căutau, e drept, dar erau de la firma de dmolări. N-am mai blurat numerele de înmatriculare.
O etapă a campaniei lui Alex Mazilu

O fotografie marca Alex Mazilu
Mă bucur să vă anunt că proiectul lui Alex Mazilu, pe care îl sprijin cu toate puterile mele, începe să iasă în lume.
Salvati Bucurestiul de altădată!
Alex Mazilu a început o campanie care merită sprijinită cu toate puterile. El va prezenta, săptămânal, fotografii ale clădirilor rămase din Bucurestiul de altădată, dar care sunt acum în pericol să se dărâme – fie din nepăsare, fie sub lamele buldozerelor.
„De ce sa nu demolam? De ce sa nu radem tot? si sa construim blocuri (eventual, turn) indiferent de locatie, inalte… foarte inalte”, spune Alex, ironic.
Sensibilizarea e primul pas către actiunea de protejare.
Sprijin actiunea de desteparea pornită de Alex Mazilu si sper să-mi pot aduce si eu modesta contributie.
„La intersectia strazilor Pitar Mos, Jules Michelet si Dionisie Lupu, vis-a-vis de un grup de statui pe care timpul le-a imbatranit prea devreme, abia mai respira casa de la numarul 72. Arhitectul Ioan I. Rosnovanu (Ecole des Beaux Arts din Paris) a creat-o in 1884 (dar ce mai inseamna pentru contemporaneitate 126 de ani?…) Casa a fost patronata, printre altii de generalul Alexandru Averescu si sotia sa (1859-1938)” – am citat de pe blogul lui Alex, unde găsiti mai multe detalii.

Casa de la nr. 72 de pe strada Dionisie Lupu. Foto: Alex Mazilu







