Omul transparent ar putea fi o simpla utopie, mai ales in veacul nostru grabit spre nicaerea.
Sufletul, acea imagine nealterata a dumnezeirii, ar putea constitui punctul de plecare, in aflarea transparentei mundane. Dar noi vrem sa vorbim despre Om, in carne si oase, material, nu in mod alegoric sau spiritual.
Exista oameni transparenti, dar acestia sunt greu de observat, de catre noi, umile fapturi slute, orbi la vederea ingerilor, minunilor si celorlalte creaturi cu aura de mitologie.
Dincolo de adorabilele noastre masti, exista undeva in adancul nostru, acel Eu launtric, dosit insa, ascuns privirilor celorlalti, insasi noi, cazuti prada iluziilor, nu ne mai recunoastem propiul chip. Copiii sunt fiinte transparente, curate, luminoase, pina cand nu vor fi apucat sa se contamineze, de la noi cei „maturi”, cu virusul opacitatii.
Nu va speriati, si eu sunt aidoma voua, am dat fericirea jocului si bucuria sinceritatii, pentru a culege in schimb, roadele nimicniciei acestei lumi in stare de putrefactie.
Poate doar mai lucid, un semn ca mai exista o speranta, putem redeveni copii, deci oameni transparenti.
La naiba cu regulile, scrise sau nescrise, ale societatii bolnave in care ne taram, lepadati-va mastile, si veti descoperi lumina din launtrul vostru. Nu suntem ingeri, nici zei, suntem oameni, sortiti greselilor si slabiciunilor, dar trebuie sa invatam un singur lucru, marunt dar esential, nu va ascundeti eul, nu va cufundati in caldura dogoratoare a prefacatoriei, este o liniste grotesca si falsa. Lasati sa razbata lumina din cugetul vostru, alungati intunericul, si savurati clipa reintoarcerii la gingasia si simplitatea unui sufelt de copil.
Am intalnit oameni trasnparenti, poate nici nu sunt atat de rari, precum am crezut, doar vederea noastra alterata de boala din noi, este cea care ne impiedica sa-i vedem. Priviti asadar mai bine in jurul vostru, incercati macar pentru o clipa, sa deslusiti dincolo de chipurile anonime, intr-un simplu zambet ce ascunde in el intreaga minune a fiintei, transparenta pe care o cautati.
Nu e asa ca a fost incredibil de simplu ?. Am descoperit ca un simplu zambet, o vorba buna, sunt semne ale trasparentei, idiomuri ale eternitatii, franturi de eternitate altoite peste negura sufletelor chircite de neputinta.
Neputinta de a recunoaste goana noastra dupa iluzii, in loc sa traversam tacuti si molcomi destinul harazit fiecarei minuni a demiurgului; vietile noastre sunt aidoma unor castele de nisip, furtuna transparentei va lasa in urma adevarate ruine, insa dincolo de plaja dezrobirii noastre ne asteapta o lume noua, o lume asemeni basmelor copilariei noastre, in care totul este posibil si visele devin realitate.
Asadar, Omul trasnparent il veti recunoaste simplu, este acel om care nu se lasa ghidat de normele societatii, nu-l intereseaza capriciile vremilor, pentru ca el stie cum sa-si conduca corabia vietii peste valurile inspumate ale devenirii.
Omul trasnparent pot fi eu, tu sau oricare dintre noi, singura conditie necesara, dar nu si suficienta, este sa dorim acest lucru. Totul porneste de la vointa, sta in puterea noastra sa devenim ceea ce vroim sa fim, restul depinde de rabdarea, credinta si visele noastre.
Ei, bine, e o doamnă interesantă şi la fiu-meu, la after school. Femeia organizează zilnic tot felul de activităţi (şah, dansuri, vizite la muzee şamd). Pentru sfârşitul anului, a pregătit, cu mare discreţie, un carnaval. Ne-a spus doar când să venim. Ne-am găsit prichindeii costumaţi adorabil (ea însăşi a îmbrăcat un costum adecvat momentului). Ne-a condus în curtea şcolii, unde amenajase o scenă, la umbră, şi ne-a oferit un spectacol de o oră şi jumătate la care se opriseră să privească şi trecătorii (balcoanele blocurilor cu vedere spre curtea şcolii se umpluseră). 
Călin Hera. PA-uri şi mirări 