Autor: Tudor Pop, al cărui blog îl găsiți aici.
– Hai noroc, ce faci dom’le?
– Uite, pe plantatie. In pauza.
– Daa… si eu la fel. Si ce mai plantezi?
– Pai la fel ca inainte, gogosi.
– Gogosi, deci. Tot simple?
– Cum simple?! Nu…am avansat. Si eu odata cu clientii. Acum am numai superclienti. Toti cu educatie. Si cu bani. Stramba din nas la gogosile simple.
– Deci umbli cu gogosi umplute.
– Pai da, gogosi umplute cu ciocolata. Si tavalite prin zahar.
– Zahar?
– Da, zahar-pudra
– Aaa, ala de-i spunem noi “praf in ochi.”
– Ala. Praf, nepraf, e dulce. Prinde.
– Pai zi asa.
– Da
– Si ia zi-mi, sunt multumiti sefii dumitale? Merge bine treaba?
– Eu cred ca da. Vad e, clientii sunt fideli, si…
– …vrei sa-ti zic un secret?
– Mhm?
– Dom’le, nu se mai satura lumea de gogosi.
– Simple?
– Hai ca razi de mine. Simple, nesimple, cum or fi, dar nu se mai satura…
– Nu rad dom’le, aproape ca te invidiez. Asa gogosi de succes…
– Eh, lasa-ma pe mine. Tu ce mai faci ?
– Pai si eu, ce sa fac… Tot plantatie.
– Si ce mai cultivi ?
– Pai la fel ca inainte. Fantezii.
– Deci tot asa creativ ?
– Tot asa.
– Si merge treaba?
– Dom’le, se vand foarte bine. De astea chiar ca nu se satura nimeni.
– Si zici ca pune lumea…botu’, ca sa zic asa. Nu se uita la bani.
– E, ce nu face omu’ pentru o gogoasa, daramite pentru o fantezie.
– Deci si dumneata esti un om implinit.
– Mdaa, nu-i rau.
– Nu-i rau ? Patronii ce zic?
– Pai deocamdata sunt multumiti. Desi avem o mica problema.
– Ce problema ?
– Pai cu vremurile astea …ne cam ameninta si pe noi criza.
– Cum asa?
– Pai in curand o sa intram in criza de rahat.
– Aoleu, cum asa?
– Distribuitorii. Ajung cam rar pe la noi. Si cand ajung nu mai e aceeasi marfa. Nu stim ce se intampla, dar de cateva ori, am prins si rahat expirat.
– Au!
– Si stii dumneata, o fantezie fara un rahat de calitate la mijloc, nu mai e aceeasi. Plus ca si clienti au inceput sa strambe din nas.
– Mda. Saracii… Si ce-o sa faceti?
– Pai patronii se intreaba daca sa scoata sau nu rahatul din reteta. E o decizie foarte grea. S-ar putea sa scada mult vanzarile.
– Mda, stiu ce zici. Ca si noi avem o problema. Cativa clienti s-au plans de ciocolata. Cica nu mai aluneca asa usor pe gat. Si se mai plang si de gust.
– Serios?
– Da. Nu stie nimeni de ce. Am verificat ciocolata. Dilutia e aceeasi, culoarea nu s-a schimbat. Ce-i drept, de o luna o luam mai ieftin. Ar trebui s-o gustam, poate o fi expirata.
– Mai, la noi e suficient sa mirosim rahatul si stim daca e stricat sau nu
– Las’ ca-l pun pe sefu’ sa guste din ciocolata.
– Hahaha. Tare asta.
– Auzi ma…dar stii ce ma gandeam…poate s-o fi saturat lumea de fantezii si de gogosi. Cine stie…
– E, s-au saturat pe naiba. Dar vorba ta, poate…
(Pauza)
– Pai bine…hai ca tre sa ma intorc pe plantatie.
– Si eu
– Hai, bafta cu ciocolata.
– Si tie cu rahatul.
– Vorbim.
– Da.
NOTĂ. Inaugurez, cu acest text, o nouă categorie de postări: Musafiri. Voi posta aici, cu acordul și spre onoarea autorilor(!) , unele texte care mi se par interesante.
0.000000
0.000000
Călin Hera. PA-uri şi mirări 