Fără a-și pierde cumpătul, dl. Lică s-a privit totuși în oglindă înainte de a deschide ușa. Pe vizor n-a privit. Știa cine a sunat. Dezvoltase o teorie: oricât de banală ar fi o sonerie, fiecare om sună în felul lui. Deși trecuseră opt ani, a știut că dincolo de ușă e Fosta.
Părea la fel de frumoasă ca în ziua în care l-a părăsit; îi lipsea din privire doar furia de atunci, pe care el n-a înțeles-o niciodată, dar a socotit-o irezisitbilă (de unde și momentul penibil).
– Pot intra?, a întrebat ea.
16/07/2012
Călin Hera. PA-uri şi mirări 